Nu ne vindem ţara!

RADU VIDA

Mai întîi o tîlhărim. Pe găşti. Unii desăvîrşesc faptele eroice ale pionierilor privatizării. Acolo, unde România a pierdut, en gros, industrie, agricultură, patrimoniu imobiliar, cercetare… Am pierdut, fără nici un temei logic, păduri nesfîrşite, luciu de ape, pămînturi roditoare – furate cîndva de la poporul român şi date, drept proprietate…legală, unor pungaşi.

Alţii urmează exemplul strălucit al celor  care, după deschiderea graniţelor, au devalizat muzee, situri arheologice, colecţii private… Cu mîndrie patriotică şi cu satisfacţia muncii împlinite, agenţiile de ştiri anunţau, zilele trecute, repatrierea unor bogăţii inestimabile, rămase de pe vremea dacilor. Rămase, vorba vine, pentru că nimeni nu ştia de ele: autorităţi, cercetători, oameni de ştiinţă. Se aflau acolo, în solul patriei, prin cele locuri, unde au vieţuit strămoşii. Pandantive, cercei, brăţări cu capete de şerpi stilizate, monezi din aur şi argint, părţi ale unui tezaur mai mare din secolul I a.Ch…. Niscai întreprinzători au luat sapa în mînă şi aparatură de detectat metale subraţ, au scormonit prin Sarmizegetusa Regia şi au găsit adevărate bogăţii, comori tăinuite de mii de ani… Vin acum autorităţile şi spun tare şi apăsat: „activităţi ilegale de detecţie şi săpături în zone arheologice!

Bravos!
Dar cine a împiedicat autorităţile, care or fi ele, să sape…legal?!? Şi să detecteze ce şi cum în cestiune!?! Mereu auzim că nu sînt fonduri pentru cercetare, că nu există preocupare, că… Dar ce fonduri au avut băieţii dintr-o gaşcă ad-hoc constituită? Să nu vă închipuiţi că erau băieţi cu studii, doctorate şi alte cele. Nu! Aceşti întreprinzători făr’ de s.r.l. şi alte acţionariate s-au asociat, au pus mînă de la mînă, au rînit şi au descoperit. Adevărate comori! Le-au luat, le-au puţulit, dichisit, învelit şi, fără prea multe mofturi, le-au scos peste graniţă. Acolo, unde asemenea lucruri au într-adevăr valoare. Şi unde valoarea se plăteşte. Ca şi munca, de altfel.

Sigur că am avut noroc. Noi, ca naţie, vreau să zic. Asta pentru că există o convenţie UNIDROI, şi pentru că francezii, elveţienii, irlandezii, americanii şi spaniolii au fost oameni de treabă. Şi ne-au returnat valorile. Au fost 11 asemenea “acţiuni de recuperare”, în care am primit, fără ca nimeni să mişte un deget, lucruri inestimabile, valori de neimaginat: monezi (292) dacice şi greceşti din aur, monezi medievale de argint şi obiecte de patrimoniu, 13 brăţări din aur de 12,633 kg, 2 umbo de scuturi dacice, furate de la Tomis şi Callatis, podoabe din aur şi argint tip Koson, precum şi două… depozite de arme şi unelte dacice de la Sarmizegetusa.

Repet: e trist că n-am avut nici o contribuţie la acest tezaur.  Nici nu l-am descoperit prin sudoarea frunţii şi minuţie ştiinţifică, nici nu l-am recuperat şi repatriat prin inteligentă muncă poliţienească. Jenant! Şi nesfîrşit de trist! După cum este tot atît de rău că, printre noi, există asemenea specimene, care, fără jenă, scot valorile neamului din adîncurile negurilor şi le vînd pe doi crăiţari.

Străinilor!
Evident că nu putem fi încîntaţi de asemenea fapte, trecute de alţii la rubrica „indiferenţă”. Nu trebuie să ne mire, aşadar, că tot străinii încearcă (şi de cele mai multe ori şi reuşesc) să obţină bunuri pe care, cîndva, le-au trecut în proprietatea lor. Mai demult Sarmizegetusa, apoi Felixul sau Chişinăul. Iar nouă nu ne-a păsat. Am rămas indiferenţi.
Sau, cel mult, am dat cu… gălăgia.