Nu natura e rea, ci guvernanţii

ILIE CĂLIAN

Comunicatul referitor la scăderea PIB  în ultimul trimestru al anului trecut  (cu corecţia de rigoare pentru întregul an) este de natură să ne atragă din nou atenţia asupra măsurilor luate de fostul Guvern Boc – după “indicaţiile preţioase” ale preşedintelui Băsescu. Creşterea din 2011 s-a datorat în mare parte unor factori conjuncturali, în special de climă, care au condus la o bună producţie agricolă (bună, la nivelul celei din ultimii 20 de ani). Însă nu trebuie să uităm că aceste recolte s-au datorat hazardului (ploi şi temperaturi potrivite la momentele potrivite). În schimb, seceta din toamnă şi situaţia din această iarnă ar putea schimba total recoltele din acest an: fie o vreme proastă (inclusiv inundaţii) care să împiedice anumite recuperări prin semănăturile de primăvară, fie lipsa irigaţiilor cînd va fi nevoie de ele.

Dar şi dacă s-ar putea repeta recoltele din 2011, starea generală a economiei – şi de austeritate a condus nu doar la scăderea directă şi indirectă a tuturor categoriilor de cîştiguri, dar grevează asupra elementului fundamental al oricărei creşteri economico-sociale: încrederea. În primul rînd, încrederea fiecăruia în viitorul său, a utilităţii conceperii unor proiecte, care să merite eforturi susţinute şi de muncă, şi financiare, şi de participare civică la importante proiecte comunitare. În al doilea rînd, încrederea  în capacitatea guvernanţilor – a oricăror guvernanţi! – de a găsi calea pentru a scoate ţara din impas. Dacă ar fi existat această încredere, şi privaţiunile generale ar fi fost – şi chiar au fost o vreme – acceptate ca un sacrificiu inevitabil pe termen scurt, dar cu efecte benefice pe termen mediu şi lung.

Or, protestele, începute în 12 ianuarie şi neîncetate nici acum, au dovedit în primul rînd neîncredere: neîncredere nu doar în Guvernul Boc, dar şi, sau mai ales, în preşedintele Băsescu, văzut omul forte care i-a dictat lui Boc toate măsurile întreprinse de guvern. Iată, schimbarea lui Boc nu a condus la încrederea în noul guvern, atîta vreme cît va urma linia impusă de la Cotroceni. Protestele din peste 60 de oraşe s-au  legat întîmplător de îngrozitoarea incapacitate a guvernanţilor – vechi/ noi – de a gestiona eficient o situaţie de criză similară altora, din alţi ani, sau inundaţiilor.

“România tăcută”, aceea a satelor conduse adesea discreţionar de către găşti de interese locale şi judeţene, de partid şi de afaceri, România aceasta a ţăranilor care se feresc să-şi spună deschis opiniile din teamă faţă de autorităţi, a început şi ea nu doar să se plîngă, ci să atace direct prestaţia Guvernului şi să-şi exprime cu vehemenţă protestele. Or, asta se întîmplă cînd mai sînt 16 săptămîni pînă la alegerile locale. Oamenii au înţeles că întreaga politică a Guvernului Boc, de “ajutorare” din fondul primului ministru, a unor primari a fost doar praf în ochi, că guvernanţii nu s-au gîndit să investească bani pentru a răspunde nevoilor reale ale populaţiei rurale, pentru care prima urgenţă o reprezintă reţelele de apă/ canalizare , şosele deschise tot timpul, linii electrice sigure, trenuri care să circule – nu locuri de joacă în sate fără copii, stadioane cu “nocturnă” şi săli de sport în localităţile fără tineret.

Cît despre pagubele pe care le-au suferit firmele româneşti – atîtea cîte au mai rămas – din cauza blocării căilor de comunicaţie terestre, ferate şi fluviale – nici să nu mai vorbim. În mod normal, patronatele ar trebui să dea în judecată statul pentru că nu a luat măsurile necesare pentru a se preîntîmpina sau măcar diminua efectele acestei ierni grele. Putea s-o facă? Bineînţeles. Se va pregăti noul guvern pentru inundaţii şi irigaţii? Nu-mi vine să cred că o va face altfel decît prin vorbe.