Nu Băsescu, ci apetitul pentru populism să nu ne domine

ILIE CĂLIAN

Reiau cîteva fapte uitate. În 2004, PNL şi anumite „societăţi civile”, plătite dinafara ţării, ni l-au dat ca preşedinte pe Traian Băsescu. Instanţele juridice nu vor putea, niciodată, să repare această îngrozitoare eroare, de care sînt vinovate structurile PNL şi ale acelor „societăţi civile” de atunci. De fapt, nici n-ar fi nimic de reparat: ele au propus, au manevrat, iar electoratul român a votat. Dacă unele persoane dintre cele care au avut anumite răspunderi atunci s-ar putea să-şi pună cenuşă-n cap (unele au şi făcut-o deja!), în privinţa electoratului român nu există niciun motiv pentru a crede că s-ar considera cumva responsabil. Nu numai electoratul român nu moare de bucuria de a-şi recunoaşte erorile. Doar că electoratul din ţările „cu tradiţie democratică” şi le mai recunoaşte, uneori. Electoratului român actual îi este caracteristică mai ales iresponsabilitatea civică. Foarte des se întîmplă să auzi oameni „serioşi” – adică dintre cei cu un oarecare prestigiu în mediul lor – care declară cu imperial orgoliu că ei nu mai votează, pentru că niciun candidat nu este pe măsura aşteptărilor lor. Desigur, dacă-i întrebi de ce nu au candidat ei înşişi ori nu au luptat pentru candidatura vreunui om demn de încredere, vor răspunde că ei nu se coboară pînă la a lucra pentru un partid sau o campanie electorală. Adică – să muncească alţii!

Nu poate fi de mirare că, pe fondul acestei culturi democratice, a putut să „înflorească” sistemul cvasi-dictatorial al lui Băsescu şi partidului său – PD, apoi PDL. Iarăşi, să nu uităm că exact un fost preşedinte al PNL şi fost coleg de guvern u Băsescu, mă refer la Valeriu Stoica, a fost cel care, încă din 2003, dar mai ales în 2004, a tras sforile pentru apropierea dintre PNL şi PD, pînă la – aşa dorea Stoica – fuzionarea celor două partide, sub conducerea lui Băsescu. Desigur, PNL şi-a pus tone de cenuşă-n cap pentru toate astea. Mă refer la conducerea PNL. Dar nu sînt tocmai sigur că anumite aranjamente făcute atunci între anumiţi lideri de partid şi oameni de afaceri nu dăinuie pînă azi.

Pe de altă parte, nu pot să uit că una dintre primele iniţiative ale Alianţei DA – PNL + PD – a fost modificarea legii de organizare a Justiţiei, în sensul că ministrul Justiţiei îi dă lista procurorilor lui Băsescu. Reţineţi: ministrul face parte din Guvern, are un şef (care-i semnează statul de salariu), dar nu-l consultă pe acesta – deşi procurorii sînt în subordinea Guvernului! Altfel spus: ministrul Justiţiei nu face parte din Guvern, ci este un fel de consilier la Cotroceni!?

Nu mă mai impresionează cîtuşi de puţin apariţiile televizate ale lui Băsescu, intervenţiile lui, întrucît unele dintre ele ar trebui să fie obiect de studiu pentru psihologi sau psihiatri. Am scris cu foarte mulţi ani în urmă, şi am tot repetat, că Băsescu este un tip paranoid – iar manifestările sale de ură, fără nicio motivaţie, faţă de oricine care nu-i este supus, atestă afirmaţia (pe lîngă alte argumente), iar modul în care minte nu numai în legătură cu alţii, ci şi faţă de propriile afirmaţii anterioare, îndreptăţeşte ideea că omul acesta are nevoie urgentă de un consult medical. Nu pot, în spaţiul acestui articol, să enumăr nici cele mai notorii minciuni şi încălcări ale cuvîntului dat în faţa electoratului de către Băsescu – ca să nu mai zic de grave decizii cu caracter economic şi politic pe care le-a luat şi a căror analiză ar necesita sute de pagini de studii temeinice. Acuma s-a supărat îngrozitor că a fost schimbat unul dintre procurorii săi – unii dintre cei care au fost permanent ţinuţi pe post de Băsescu ba prin „rocade” – între şef şi adjunct -, ba prin felurite delegări şi prelungiri ale prelungirilor delegărilor.

Nu cred că Ponta a procedat bine cînd a încercat să explice despre ce e vorba. În faţa alegătorilor actuali, ori eşti cu Băsescu şi te tragi cu el de brăcinari, chemîndu-i le o bere, ori le vorbeşti din an în paşte, exact şi foarte scurt: există oarecari şanse ca, pînă la urmă, populismul de mahala şi uliţă să fie depăşit de o vorbă bine cumpănită. Problema reală nu este că Băsescu nu va mai fi preşedinte: problema reală este ca tipul de populism al lui Băsescu să nu mai „producă” voturi.