Noul nostru preşedinte: Traian Iohannis

Ilie Călian

În legătură cu noul nostru preşedinte mi-am spus îndoielile, generate în primul rînd de formidabila “întoarcere” a opţiunilor de vot –într-o săptămînă, sau chiar mai puţin, dacă ne oprim asupra unor statistici (cu totul incomplete şi amatoriste) referitoare la activitatea “postacilor” pe Facebook şi alte site-uri de socializare. Ştim deja cum lucrau “postacii” din solda Elenei Udrea şi ne putem imagina cum au lucrat ei şi pentru Monica Macovei şi, mai ales pentru Klaus Iohannis (inclusiv cu “intruziuni” externe). Doar naivii nu înţeleg.

Însă n-aş fi revenit asupra acestui subiect dacă noul nostru superiubit preşedinte (cu 75% încredere, conform unui sondaj de opinie) n-ar fi făcut gafa de a “posta” şi, apoi, de a face şi o conferinţă de presă (improvizată şi cu totul amatoristică) în legătură cu cele 100 de zile ale sale la palatul prezidenţial de la Cotroceni. Vreme de zece ani am scris despre fostul preşedinte că nu era/ este inteligent şi că, totodată, era (este!) un paranoid. Nu ştiu cît a “evoluat”, dar ultimele sale manifestări nu dovedesc că ar fi pe drumul vindecării. În privinţa inteligenţei nu putem afirma că i-ar spori odată cu vîrsta.

Dar noul preşedinte?! Păi, noul preşedinte – care se vrea “un altfel” de preşedinte – nu este cu adevărat altfel, din punctul de vedere al modului cum îşi imaginează el locul preşedintelui ţării între Puterile Statului. Despre armonia psihică a noului preşedinte am început să am îndoieli atunci cînd- în campania electorală şi, deci, înainte de a fi “cineva”- şi-a tipărit o carte autobiografică, în care îşi construia un piedestal mai înalt decît piramidele faraonilor- luînd în considerare că nu fusese, pînă atunci, decît profesor de fizică, inspector şcolar şi primar al unui mic oraş. Înţeleg să-ţi faci ditamai cărţoaia abia după ce ai fost preşedinte. Dar înainte?!…

M-am gîndit, atunci, că, evident, Klaus Iohannis este o făcătură a unor politicieni interni şi, mai ales externi. Nu mă feresc de această afirmaţie; Klaus Iohannis a fost “fabricat”, aşa cum la un anume moment au fost, mai mult sau mai puţin, fabricaţi ceilalţi preşedinţi ai României: Iliescu, Constantinescu, Băsescu. Nu cred că veţi fi cu toţii de acord cu mine, dar, înainte de a mă înjura, număraţi pînă la 20 (sau 220 ori 2.220) şi apoi luaţi-o de la capăt, rumegaţi anumite evenimente încă dinainte de 1989 (cei care aţi trăit în epocă şi aveţi suficiente informaţii temeinice, nu din cele de pe internet).

Klaus Iohannis, în limitele aceluiaşi mărginit orgoliu de König al României, vorbeşte, în “raportul” său despre primele 100 de zile de König (că, pentru Kaiser, e prea mică ţara asta), că regretă faptul că încă nu a reuşit să aibă un guvern “al său”. Păi, e o demonstraţie clară că regretă că nu poate fi Băsescu, acela care a avut un guvern “al său”, guvernul condus de Boc. Iohannis e năcăjit că primul ministru Ponta nu i-a cerut avizul asupra noului Cod Fiscal, cum a făcut-o Boc, în relaţia cu Băsescu, în privinţa tuturor legilor, acel Boc care, probabil, ştia ce vrea Băsescu chiar cu o zi înainte ca Băsescu să-i dea directive. Aşadar, pe dragul nostru preşedinte Iohannis îl doare că nu are puterea lui Băsescu, capacitatea aceluia de a se substitui Guvernului. Ce-i drept, deocamdată Iohannis imită “începuturile” lui Băsescu. De pildă, dacă Traian decreta Axa Bucureşti-Lodra-Washington, Klaus (inclusiv prin vocea noului său şef de la SRI, Eduard Hellvig) decretează altă Axă: Bucureşti-Berlin-Washington. Nu ştiu care “axă” ne este mai de folos, mai ales că termenul a devenit odios după folosirea lui de către Hitler.

De fapt, problema problemelor este alta, una minoră: Klaus, ca şi Traian, are nevoie de “guvernul său”. Nu contează Constituţia pentru Klaus, cum n-a contat pentru Traian- Constituţie care spune clar că Guvernul este generat de către Parlament, conform majorităţilor sale. Nu voi merge în urma unor răutăcioşi- dacă nu de-a dreptul ticăloşi- care sugerează o paralelă între fostul cuplu Elena Udrea- Traian Băsescu şi un alt viitor cuplu, Alina Gorghiu-Klaus Iohannis. E adevărat, nimeni nu sugerează o atracţie “specială” a lui Klaus faţă de Alina, ca în cazul Elena-Traian (mă şi speriu de ce vorbeşte “vulgul” despre aceştia). Dar încăpăţînarea lui Iohannis de a tot vorbi despre “guvernul meu” (de parcă el ar fi regele României) şi pălăvrăgeala tot mai pe arătură a Alinei Gorghiu îmi dau frisoane, mai ales că, de multă vreme, comisia pentru modificarea Constituţiei este în comă!