Note de lector: „Momente din istoria stomatologiei clujene, Oameni și Fapte (1918-1948)”

M-a bucurat șansa de-a vede, apoi răsfoi și, în cele din urmă, citi, prestigioasa carte cu titlul de mai sus, semnată de Alexandru Rotaru și Horațiu Rotaru; m-a incitat modul de prezentare select, estetica, aspectul voluminos și titlul, dar mai ales subtitlul, „Oameni și Fapte”, deoarece acest enunț l-am considerat – de cum m-am deșteptat în lume – o teză cu valabilitate totală. Valoarea unor fapte, a unor domenii de activitate, chiar la nivel național, depind eminamente de calitatea oamenilor implicați în proces.

Tematica din domeniul medicinei, la modul serios, nu este nicicând o bagatelă, ci tocmai ceea ce trebuie să ne intereseze pe fiecare dintre noi și să constituie o conduită imperios urmărită. Am estimat totdeauna în cei mai onoranți termeni învățământul superior medical clujean, spre care a fost, este și azi o afluență generală de bolnavi din toată țara.

De  la venirea mea în Cluj, în calitate de student (1951), priveam personalitățile medicale universitare clujene ca pe niște fericiți ai sorții. În toamna anului 1959 a fost expus în foaierul Casei Universitarilor corpul neînsuflețit al eminentului medic, profesor și patriot, Iuliu Hațieganu. Am fost și eu să fac o plecăciune și să aduc un pios omagiu. Atunci, profund marcat de eveniment, m-am întrebat, cum poate să moară un asemenea om și medic? Și am spus: „Ați însănătoșit mii de oameni, iar pe dvs nimeni nu va vindecat”.

Din stimă față de medici și meritele lor de-a reda viața oamenilor (de a-i renaște), am dedicat o carte a mea – culmea!, intitulată „Recunoștință Geologiei” -, Clinicii de Urologie și Transplant Renal Cluj-Napoca, vizându-l pe eminentul urolog Mihai Lucan, părintele acestui institut, și laboriosul colectiv de la clinică. Am abuzat puțin, dar revin la tema propusă.

Cu prilejul sărbătoririi Centenarului Universității Românești din Cluj și-a găsit locul, deopotrivă, și împlinirea unui important deziderat al Facultății de Medicină. Din cadrul acesteia, doi reputați profesori, Alexandru Rotaru și Horațiu Rotaru (tată și fiu), au onorat sărbătorirea mărețului eveniment istoric prin publicarea unei valoroase lucrări, cu titlul de mai sus (2020, 470 p.), apărute în excelente condiții grafice la Editura Colorama, Cluj-Napoca. Autorii clujeni, de profesie stomatologi, au izbutit, printr-o muncă minuțioasă, laborioasă și îndelungată, să adune un volum impresionant de inedite informații, să le prelucreze și să le pună rațional în pagini, realizând acest excelent volum, care constituie prima informație de largă anvergură și competență referitoare la înființarea, dezvoltarea și evoluția Stomatologiei din cadrul școlii românești de Medicină clujeană. Atât prin stil, cât și prin conținut, cartea nu se adresează exclusiv specialiștilor stomatologi și medicilor în ansamblu, ci și cititorilor nespecialiști, dornici să afle informații utile din câmpul istoriei medicinii clujene și românești, în general.

Noi facem o prezentare rezumativă a conținutului tematic al cărții, nuanțând aspectele sale calitative cu totul remarcabile; în realitate, punctăm aprecieri generale, respectiv în conformitate cu cele patru etape specifice evoluției învățământului stomatologic clujean, stabilite de autori a fi active de-a lungul timpului, în raport cu factorii istorico-sociali.

Cele patru etape sunt: etapa fondatoare de după Primul Război Mondial, marcată de proeminenta personalitate a profesorului Gheorghe Bilașcu; etapa de consolidare sau interbelică, evidențiată de personalitatea profesorului Ioan Aleman; etapa de amplificare sau socialistă, prefațată de reforma învățământului (comunistă), ilustrată de personalitățile profesorilor Corneliu Opriș, Vasile Vasilescu și Iosif Baba; etapa de reformare sau post-revoluționară (1989), a integrării europene.

Etapele amintite – judicios formulate de autori – compun existența și linia ascendent evolutivă a Stomatologiei de la Universitatea de Medicină din Cluj, respectiv Facultatea de Stomatologie. Autorii s-au oprit cu acribie asupra prezentării stomatologiei universitare clujene din primele două etape, care corespund înființării și evoluției de debut a acestei ramuri importante din largul câmp al medicină. Autorii au ținut cont, în minuțioasa colectare de date informative și prezentare a acestora, de momentul istoric al debutului Stomatologiei clujene, unul cu totul particular pentru românii  din Transilvania și țara noastră întregită la 1918. Elanul patriotic!

Alt factor esențial l-a constituit valoarea umană și profesională a acelora angajați direct la zidirea temeinică a Stomatologiei universitare clujene. Șansa a asigurat dintru început implicarea în acest proces a unor personalități destoinice, buni profesionaliști și răzbătători, care au izbutit să pună o temelie solidă chiar de la început învățământului Stomatologic universitar clujean; întemeietorul sau fondatorul a fost renumitul medic stomatolog specializat în străinătate, profesorul Gheorghe Bilașcu (1869-1926, originar din Petrova, Maramureș), urmat de profesorul Gheorghe Bîrlea (1885-1936; născut la Berbești, Maramureș) și profesorul Ioan Aleman (1891-1948; a văzut lumina zilei la Săcădate de Olt, jud. Sibiu). Sunt amintite cu demnitate în intervalul analizat și alte personalități cu diferite grade didactice, contributori valoroși la modernizarea învățământului și cercetării științifice în domeniul Stomatologiei, la Cluj: Inocențiu Bărbuțiu, Alma Mohora Popoviciu, Liviu Ghidrai, Vasile Vasilescu, Iosif Baba și alții.

O contribuție demnă de amintit în privința încorporării Stomatologiei în programa învățământului Universității din Cluj au avut și unii dintre marii profesori ai acesteia, precum Iuliu Hațieganu, Jacob Jacobovici, Aurel Dobre, Emil Racoviță etc., și deopotrivă Vaida Voevod (ministru de Interne).

La finalul scurtei noastre intervenții recomandăm spre lectură această adevărată operă scrisă de doi divriceni (originari din Diviciorii Mari, jud. Cluj), carte care constituie un bun exemplu editat, sub multiple aspecte, între care remarcăm: nu-i lipsește patosul, respectul cuvenit și echilibrul în aprecierea valorilor umane, informațiile laborioase, patriotismul onest, munca fără preget (hărnicia), stilul și narațiunea limpezi, licărirea a ceva deosebit, pagină de pagină – atenționând cititorul.

Felicitări autorilor.

Prof. univ. emerit dr. Ioan MÂRZA