Noi apariţii editoriale: Ion Agârbiceanu, Opere, vol. III-IV

Au apărut, recent, în colecţia “Opere fundamentale”, încă două volume din ediţia Ion Agârbiceanu (prevăzută să apară în zece volume): III. Schiţe şi povestiri (1923-1959); IV. Povestiri şi nuvele (1906-1964). Ediţie îngrijită, notă asupra ediţiei, bibliografie, note şi comentarii, referinţe critice şi glosar de Ilie Rad, Academia Romînă, Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2015.
Volumele III-IV, din prezenta ediţie Agârbiceanu (numărînd circa 3000 de pagini), includ toate schiţele, povestirile şi nuvelele publicate de autor (sau reprezentînd voinţa autorului) în volume antume, în intervalul 1923-1964 (volumele I-II aveau în vedere perioada 1905-1922).
În vol. III se îmbină criteriul strict cronologic cu cel tematic, existînd nu mai puţin de 10 volume care au putut fi publicate cu sumarul compact sau relativ compact: Primăvara (1928), Chipuri şi icoane (1928), Dactilografa (1930), Minunea (1936), Amintirile (1940), De vorbă cu Ilarie (1941), Din copilărie (1956), Povestirile lui Mărunţelu (1956), Din munţi şi din cîmpii (1957), File din cartea naturii (1959). A fost o opţiune logică, în contradicţie cu viziunea editorială a lui G. Pienescu, care, optînd pentru ordinea cronologică, a dorit “să spulbere structurile colecţiilor particulare publicate pînă atunci” (Cf. vol. I, p. CXXXV, din prezenta serie).

Este surprinzător că tot ediţia Pienescu a ignorat, fără să ştim motivele, o componentă importantă a creaţiei lui Agârbiceanu, şi anume întoarcerea la natură – vizibilă în vol. Amintirile (1940), De vorbă cu Ilarie (1941), Din copilărie (1956), Povestirile lui Mărunţelu (1956), Din munţi şi din cîmpii (1957), File din cartea naturii (1959), toate incluse, cu sumarul compact, în vol. III. Ca un element de noutate, faţă de primele două volume, subliniem realizarea unui Glosar de termeni regionali, care poate contribui la înţelegerea sensului unor cuvinte şi expresii din opera lui Ion Agârbiceanu.
De asemenea, au fost identificate cinci povestiri (Pisica sălbatică, Moşteniri străvechi, Ciocănitoarea, Păpădia şi Salcîmii în floare), publicate iniţial în revista pentru copii, Cravata roşie, în anii 1957-1958, cînd la conducerea acestei reviste s-a aflat scriitorul Ion Brad, informaţie pe care D. Vatamaniuc nu o menţionează în Biobibliografia sa.

S-a acordat, şi de această dată, o atenţie sporită punctuaţiei, în special regimului virgulei şi semnului exclamării. Acesta din urmă s-a folosit în cazul propoziţiilor exclamativ-imperative, al enunţurilor care aveau un substantiv la vocativ etc. S-a pus consecvent virgulă înaintea subordonatei atributive, a circumstanţialelor de loc, de mod, de timp, de cauză, a condiţionalei, consecutivei etc. În felul acesta, punctuaţia subliniază mai bine volutele gîndirii scriitorului, dă pregnanţă unor sensuri şi nuanţe.
Ca şi la primele două volume, materialul iconografic este foarte bogat (fotografii din viaţa de famile, coperte de cărţi, ilustraţii ale unor volume, frontispicii de ziare şi reviste la care a colaborat scriitorul, manuscrise etc. – unele dintre acestea fiind inedite, după cum se menţionează la locul potrivit).

Ediţia mai are o selecţie de referinţe critice, aferente mai ales volumelor de schiţe, povestiri şi nuvele, acestea fiind excerptate din lucrări semnate de Eugen Lovinescu, Nicolae Iorga, Ovidiu Drimba, Al. Dima, Ion Brad, Şerban Cioculescu, D. Vatamaniuc, Const. Ciopraga, Mircea Zaciu, Cornel Regman, Livius Ciocârlie, Vasile Popovici, Sanda Cordoş, Z. Ornea şi Mircea Popa. Un fel de premieră este rubrica “Actualitatea lui Ion Agârbiceanu”, care include (în ordine cronologică) selecţii din unsprezece cronici literare, scrise despre primele două volume din prezenta colecţie, aparţinînd unor critici din generaţii diferite şi din toate centrele culturale ale ţării (Ion Brad, Răzvan Voncu, Ion Buzaşi, Irina Petraş, Constantin Cubleşan, Antonio Patraş, Valeriu Râpeanu, Lucian-Vasile Szabo, Mircea A. Diaconu, Iulian Boldea, Olimpiu Nuşfelean), pentru a se vedea că nu doar criticii ardeleni au fost favorabili operei agârbicene. Un indice alfabetic al schiţelor şi povestirilor îl ajută pe cititor să găsească rapid textul căutat. Editorul Ilie Rad a avut alături o echipă formată din drd. Flavia Topan şi drd. Carmen Ţîgşorean, tehnoredactarea fiind realizată de Edit Fogarasi.

***
P.S.Prezenta ediţie Ion Agârbiceanu a primit recent (6 decembrie 2015) Premiul “Perpessicius” al Muzeului Naţional al Literaturii Române, cel mai important premiu acordat pentru ediţii critice, după numele lui Dumitru Panaitescu-Perpessicius, marele editor al operei eminesciene.