Nimic nu merge

ILIE CĂLIAN

Preşedintele Traian Băsescu s-a hotărît să adreseze Parlamentului, în 7 martie, „un mesaj cu privire la probleme de politică internă”. S-au făcut deja speculaţii în legătură cu ce ar dori să transmită preşedintele. În primul rînd, este evident că „ceva nu merge” aşa cum doreşte Traian Băsescu. Nu merge Parlamentul – din cauza aşa-zisei greve a Opoziţiei. Nu merge Coaliţia – din cauza UDMR, care pretinde multe şi repede. Nu merge nici chiar PDL, în care există falii pe cale de a se acutiza. Şi, dacă „nu merge” Coaliţia, probabil nu merge nici Guvernul Ungureanu aşa cum şi-a dorit Băsescu. Practic, nu merge nimic, întrucît primul care nu merge, din punct de vedere constituţional, este Băsescu însuşi. Şi nici măcar Curtea Constituţională, care – întîmplător? – tocmai în 7 martie ar urma să se pronunţe în legătură cu contestarea USL a validării Guvernului Ungureanu, datorită încălcării regulamentelor celor două Camere în legătură cu avizul comisiilor de specialitate, după audierea ministeriabililor.

Problema lipsei parlamentarilor USL de la lucrările comisiilor şi plenurilor celor două Camere este mai complicată decît părea – pentru ambele părţi. Pentru Putere, nerezolvată este chestiunea cvorumului. Pur şi simplu, deşi guvernanţii aritmetic sînt în majoritate şi ar putea adopta orice lege în plenuri, apar probleme în comisii, iar în plen, lipsa cvorumului din cauza absenţei propriilor parlamentari. Din acest punct de vedere, acuzele Coaliţiei la adresa Opoziţiei sînt ridicole: ar trebui ca, mai întîi, ea însăşi să fie capabilă să-şi disciplineze parlamentarii, înainte de a da vina pe Opoziţie. Pe de altă parte, nici pentru USL această aşa-zisă grevă sau acest aşa-zis protest nu este chiar cea mai potrivită soluţie, chiar dacă, prin spectaculozitate, părea foarte eficientă. Necazul este că dacă într-o altă ţară europeană, cu democraţie consolidată, un asemenea demers ar fi putut conduce la alegeri anticipate, în România nu se poate întîmpla aşa ceva, cel puţin cîtă vreme la cîrma statului se află Traian Băsescu şi partidul său, PDL, sprijiniţi de formaţiuni oportuniste.

Pe de altă parte, USL nu a evaluat corect daunele pe care i le provoacă propaganda PDL, care induce publicului ideea că parlamentarii USL sînt nişte leneşi, care nu vor să muncească – adică măcar să fie prezenţi în sala de plen (că despre restul obligaţiilor unui parlamentar, electoratul nu ştie mai nimic). Pentru a reveni în Parlament, una dintre cele mai importante condiţii pe care le-a pus USL este schimbarea Robertei Anastase din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, şi a lui Sever Voinescu din cea de secretar – ambii acuzaţi de „furtul” voturilor în cazul legii pensiilor (cînd aceştia au numărat voturile precum Pristanda steagurile). Ar putea Băsescu să rezolve situaţia renunţînd la Roberta Anastase – cu toate consecinţele „de imagine”?

În orice caz, „imaginea” a devenit pentru PDL o preocupare mai importantă, se pare, decît chiar problema guvernării. Se discută despre schimbarea culorii, a trandafirului PDL şi a imnului partidului, în speranţa că o bună parte din alegători vor putea fi păcăliţi. Mai mult, se relansează ideea lui Băsescu de Mişcare Populară (înregistrată la OSIM de fiica sa, Ioana, la sugestia lui), formaţiune care să coalizeze felurite resturi şi formaţiuni politice pitice, pentru a aduna toate firimiturile pentru alegerile parlamentare.

În acelaşi timp, PDL se confruntă, în aceste zile, cu intransigenţa UDMR în legătură cu înfiinţarea unei facultăţi de medicină în limba maghiară la Tg.-Mureş (dacă n-ar mai fi şi alte pretenţii!) şi ameninţarea că s-ar putea retrage de la guvernare.

Deci, ne putem aştepta ca intervenţia lui Traian Băsescu în Parlament să fie, şi de această dată, în acelaşi spirit anticonstituţional – adică sprijinirea făţişă a unui partid politic, PDL, de către un preşedinte care ar trebui să fie un arbitru, nu un jucător de partea unui partid.