Nimic nou în “ofensiva” lui Băsescu

Ilie CĂLIAN

Spuneam că am îndoieli în legătură cu posibilitatea ca Traian Băsescu să mai aibă vreun as în mînecă, în actuala campanie electorală, pe care să-l folosească în favoarea PDL/ARD, adică altceva decît cunoscuta sa tehnică de a folosi DNA, DIICOT, ANI şi “Serviciile” pentru a confecţiona dosare şi a le lansa în presă, pentru a face scandal. “Ieşirea publică” de luni seara a lui Băsescu nu a adus nimic nou. Ea fusese precedată de scrisori trimise primului ministru şi Parlamentului pentru a influenţa deciziile acestora. Primului ministru – ca să-i demită pe patru membri ai Cabinetului, cărora ANI le fabricase false ”incompatibilităţi”. Cealaltă se adresa Parlamentului pentru a reîncălzi ciorba cazurilor foştilor miniştri Borbely şi Dobre, pentru a fi rediscutate cu ocazia analizei deputatului PDL Alin Trăşculescu, cel acuzat de corupţie şi căruia DNA i-ar vrea arestarea.

Evident, din nou Băsescu vrea să sufle-n ciorba altora. În primul caz: preşedintele nu poate cere remanierea Guvernului, nici măcar s-o sugereze, fără motive temeinice permise de Constituţie. Anume, Art.109(2) din Constituţie precizează: “Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvîrşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie.” Dar, pentru a cere urmărirea penală a cuiva, trebuie să existe motive temeinice. Altfel, persoana lezată poate să apeleze ea, la rîndul ei, la justiţie împotriva celui care l-a calomniat. În privinţa redeschiderii cazurilor Borbely şi Dobre – care nu mai sînt miniştri -, Parlamentul s-a pronunţat deja şi DNA nu a cerut rediscutarea lor pe bază de noi probe. Aşadar, cererea preşedintelui nu are nicio bază legală. De fapt, Băsescu a încercat să folosească în dauna USL şi UDMR cazul deputatului PDL Trăşculescu. Mai exact, PDL ar dori să-l sacrifice cu folos pe acesta, întrucît nu este o figură deosebită în partid; în schimb să-i “bage la apă” pe cei doi lideri ai USL şi UDMR.

Binenţeles, Băsescu a folosit prilejul pentru a înspăimînta electoratul în legătură cu Apocalipsa care se va abate asupra României din cauza USL. Va fi vorba de un raport “dezastruos” al UE în legătură cu Macanismul de Verificare şi Cooperare pe Justiţe. Va fi, spune Băsescu, dezastruos din cauza atacurilor din ultimele cinci luni asupra unor instituţii ale statului, pe care USL doreşte să le politizeze. De mulţi ani Băsescu nu mă poate ului, chiar dacă afirmaţiile sale îi lasă perplecşi pe mulţi oameni de bună credinţă. În mod normal, înainte de a da vina pe USL, Băsescu ar fi trebuit să ne explice de ce nu a soluţionat această chestiune – încheierea MCV – partidul său, guvernele sale, din 2009 pînă la începutul acestui an, de vreme ce au avut în frunte un “specialist în drept constituţional”, plus o Curte Constituţională şi un CSM “infestate” politic chiar de către Băsescu, plus o garnitură de procurori numiţi de către Băsescu.

Dar cel mai penibil moment a fost acela cînd Băsescu a declarat că, după alegerile din 9 decembrie, va “desemna un premier care să servească interesul naţional”. Care este interesul naţional? Mai exact, cine stabileşte interesul naţional? Evident, el, Băsescu! Contează Parlamentul, contează Constituţia?! Nici vorbă! Din punctul de vedere – paranoid! – al lui Băsescu, contează doar ceea ce vrea el.

Totuşi, mai este ceva de comentat: Băsescu nu are, de fapt, niciun as în mînecă. Tot ceea ce ne-a arătat acum e răsuflat. Lumea s-a săturat de dosare fabricate de ANI, DIICOT şi DNA la cererea lui Băsescu. Lumea s-a săturat de o Curte Constituţională manevrată de Băsescu. Lumea s-a săturat de o ANI care fabrică acuze pe care le poate spulbera un student în anul I de la Drept. Lumea s-a săturat şi de ameninţările lui cu Apocalipsa, şi de asigurările lui că va instaura fericirea pe pămîntul României. Şi, ca dovadă că el însuşi a priceput ceva-ceva din asta, Băsescu n-a mai invocat “poporul”. Ar fi trebuit să-şi amintească – public! – de cei 7,4 milioane de români care au votat pentru demiterea sa.