Ne-am săturat de Băsescu!

Ilie CĂLIAN

Dacă n-aş fi fost obligat de calitatea de editorialist, nici n-aş fi urmărit explicaţiile pe care avea să le dea Traian Băsescu în faţa Parlamentului, înaintea votulu pentru suspendarea sa, întrucît aveam convingerea că va proceda ca întotdeauna, de la precedenta suspendare pînă azi. Adică va nega totul şi se va arunca în atacuri asupra adversarilor politici. E o tactică străveche: vinovatul abate atenţia de la propria vină, invocînd păcatele altora – cum se spune, joacă în altă piesă ori alt film. Deşi străveche şi penibilă, degradantă pentru un om care se laudă cu minunatele sale calităţi de lup de mare, neclintit în faţa furtunii, tehnica aceasta a “prins” aproape întotdeauna la o parte a auditoriului. Nu mă îndoiesc că şi de această dată vor fi existat oameni “de bună credinţă” care să spună că nici alţii nu-s mai buni. Aşa o fi, numai că nu era vorba despre “alţii”, ci despre Băsescu. Iar acesta ştia că există asemenea oameni “de bună credinţă”.

Altfel n-ar fi avut tupeul acelui gest final, dinainte de “ieşirea din scenă”, cînd i-a arătat lui Crin Antonescu o foaie albă de hîrtie, sugerîndu-i acestuia să “dea în scris” că se va retrage din viaţa politică dacă Băsescu nu va fi demis prin referendum. Răspunsul lui Antonescu a fost prompt şi de bun simţ: un om de onoare nu are nevoie de angajamente scrise pentru a-şi ţine cuvîntul dat. Se referea la situaţia din 2007, cînd Băsescu a declarat public că-şi va da demisia la cinci minute după ce va fi suspendat de Parlament. Ceea ce nu s-a întîmplat. Desigur, nu era prima minciună, primul angajament pe care nu şi l-a respectat. Şi nici pentru ultima oară. De atunci încoace ne-a tot minţit. E adevărat: în Constituţie se spune că suspendarea se face pentru fapte grave de încălcare a Constituţiei. Dar, oare minciuna sfidătoare şi sistematică a unui preşedinte de republică nu este un fapt grav?!

De fapt, nici nu are importanţă ce gîndeşte Băsescu şi ce gîndesc acoliţii săi. Aceştia pot aduce argumente de un absurd aiuritor. Astfel, un ziarist cotrocenist afirma negru pe alb că Băsescu a supravieţuit mai multor atentate. Sau: A rezistat la mai multe tentative de lovituri de stat”. Şi enumera patru. Toate cele patru au fost: alegerile prezidenţiale din 2004; referendumul din 2007; parlamentarele din 2008 – în care nu a fost vorba de Băsescu, ci de procentele PDL; scrutinul prezidenţial din 2009. Aşadar, nu era vorba de lovituri de stat sau atentate, ci de vot, conform procedurilor constituţionale. Nu contează! Ziaristul (al cărui nume nu-l transcriu din silă), se întreabă retoric: “Va supravieţui Traian Băsescu acestui nou atentat?”. Vă rog să deschideţi un dicţionar şi să căutaţi sensurile noţiunii de “lovitură de stat” şi al cuvîntului “atentat” şi să vedeţi dacă se potrivesc procedurilor constituţionale.

Dacă se ajunge la asemenea falsificări ale adevărului – mai murdare decît vorbele spuse de Băsescu însuşi în faţa parlamentarilor care-i cereau suspendarea – înseamnă că Băsescu şi-a pregătit o luptă disperată, în care va folosi la maximum şi fără niciun fel de scrupule întreg arsenalul – de la minciuna cea mai sfruntată la ameninţări, şantaje şi procese pregătite din timp de el, în calitate de “Stăpînul Dosarelor”. Va reuşi să-i facă pe oameni să tacă? Sau efectul va fi invers, conducînd la creşterea numărului celor care, la referendum, vor spune “Ne-am săturat de Băsescu!” şi îl vor scoate de la Cotroceni? Presupun că, cu cît va fi mai murdară campania lui Băsescu, cu atît va creşte numărul celor care vor vota pentru demiterea sa.