Naşterea Fecioarei în fresca lui Ghirlandaio din Biserica Santa Maria Novella de la Florenţa

Viaţa Fecioarei Maria a intrat în celebrarea Bisericii Ortodoxe, cuprinzînd momentele semnificative de la începutul Zămislirii sale şi pînă la Adormirea sa. Sărbătoarea Naşterii Mariei la data de 8 septembrie, cunoscută şi sub numele de Sfîntă Mărie mică, a fost consemnată de Sfînta Tradiţie încă din secolul al VI-lea1 . Acest eveniment din timpul lui Justinian consfinţea construirea unei biserici dedicate Sfintei Ana, la Constantinopol. În iconografie, tema este prezentată de către Dionisie din Furna în Erminia de la Athos, spre a fi model de urmat pentru pictori. El defineşte spaţiul printr-un interior, avînd-o protagonistă pe Sfînta Ana, ce stă culcată pe un pat, fiind, de asemenea, şi acoperită. În ambianţa ei se regăsesc cîteva fete tinere care o ajută, susţinînd-o şi servind-o cu bucate alese. La baza patului monumental, alte fete spală prunca într-un lighean, în vreme ce altele o leagănă într-un leagăn2 .

Contemporan şi coleg de breaslă cu Perugino şi Botticelli, Domenico Ghirlandaio (1449-1494) îşi va începe activitatea cu sprijinul familiei Vespucci, pentru care va picta diferite compoziţii la Biserica Ognisanti de la Florenţa. Succesul său de la Vatican, din Capela Sixtină, unde în anul 1490 va realiza două fresce, îi va deschide calea altor comenzi, la întoarcerea în Florenţa. El este desemnat să decoreze mai multe lăcaşuri de cult şi laice între care: Sala Crinilor din Palazzo Vechio (1483), frescele şi altarul de la Capela Sassetti din Biserica Santa Trinita (1485), frescele din Capela Tornabuoni de la Biserica Santa Maria Novella3 .

Compoziţia narativă a Naşterii Fecioarei, din ultima capelă amintită, a fost finalizată în anul 1490. În această perioadă Ghirlandaio îşi făurise un atelier prestigios, iar Michelangelo făcea parte din cei mai talentaţi ucenici. Lucrarea grandioasă include o încăpere impozantă văzută în perspectivă. De la stînga la dreapta se impune vizual grupul de femei în veşminte ample, ce o au în fruntea lor pe Lodovica Tornabuoni, fiica lui Giovanni şi al Giovannei degli Albizzi. Vizita inopinată a acestor musafire tăcute întrerupe baia Fecioarei, pe care două tinere o fac în văzul persoanelor venite. În spatele lor, Sfînta Ana, rînduită pe un pat măreţ, se ridică uşor pe braţe, privind evenimentul. În partea opusă, la capătul unei scări se zăresc cele două siluete îmbrăţişîndu-se; acesta este un episod inedit care le redă pe Maria şi pe Sfînta Elisabeta. Acest detaliu ne semnalează o altă scenă ce defineşte Vizitaţiunea. În partea superioară o friză cu putti în mişcare, purtînd diverse instrumente muzicale, face apel la o posibilă similitudine cu personajele create de Lucca dela Robia. O armonie de albastru şi verde, în raport cu roşul rafinat şi ocrul auriu, decorează ansamblul. Atmosfera calmă, liniştită, echilibrată şi plină de seninătate învăluie întreaga scenă. Lumina pătrunde armonios, artistul îmbină decoruri pline de dinamism în contrast cu personajele ce sînt pătrunse parcă de un sentiment pacifist maestuos.

Ghirlandaio, cu sensibiliate şi mult rafinament, umanizează chipurile pe care le proiectează într-un spaţiu florentin al vremii sale. Pictorul înnobilează totul într-o aură de poveste, lăsînd privitorului un sentiment falnic, de armonie solemnă.

Lect. univ. dr. Marcel MUNTEAN

1 Leonid Uspensky Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Ed. Sofia, Bucureşti, 2003, p. 159.

2 Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sofia, Bucureşti, 2000, p. 138.

3 Pictura italiană Maeştrii tuturor timpurilor şi capodoperele lor, Ed. Electra Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997, p. 125.