N-a înţeles nimic!

RADU VIDA

Gitenstein. Ambasador. Un om fără carieră diplomatică. Dar trimis de SUA să facă ordine pe aici. N-am să analizez activitatea domniei sale din timpul şederii în România. Declaraţiile dure la adresa politicii româneşti, permanenta presiune asupra guvernanţilor, „indicaţiile” apăsate, imperative, şi amestecul făţiş în probleme care nu privesc nici persoana particulară şi nici măcar politica americană în regiune îi creionează personalitatea. Drept mulţumire pentru „amestecurilii” în treburile de interior şi, poate, şi exterior ale României, d-ul Mark Gitenstein rămîne, pentru o vreme, desigur, un personaj de neuitat, decorat „pentru cele fapte” de chiar „tătucul vremelnic al românilor”, d-l Traian Băsescu. (Să nu-mi spuneţi că aşa-i protocolul, şi că la sfîrşit de mandat, în loc de un picior undeva, ambasadorilor li se dă un pleu numai bun de dus acasă!).  Omul chiar şi-a făcut datoria întocmai şi la timp faţă de cei care l-au trimis ba, în unele cazuri, a dat dovadă de iniţiativă… extra.

Bunăoară, – prin  AFP, ştiind că Agenţia este  (destul) de departe de urechile românilor pe care, şi aşa, i-a criticat de le-a ieşit pe nas – d-l Gitenstein îndeamnă populaţia rromă să se organizeze politic. Cică ei, ţiganii, o duc mai rău decît, altădată, afroamericanii din sudul Statelor Unite ale Americii şi, în consecinţă, trebuie…

Dacă a plecat, nu mă aude, iar dacă mă aude nu-şi va schimba opiniile de dragul unui… editorial. Cert este că domnia sa n-a înţeles nimic din ce şi cum în… cestiune. În primul rînd că ţiganii rromi nu sînt discriminaţi. Şi nici marginalizaţi. Această comunitate se autodiscriminează şi se retrage la marginea societăţii (indiferent care este ea). Aşa le place lor! Fără şcoală, fără o  meserie clară, de cele mai multe ori nomazi, apropiindu-se de lumea „civilizată” doar cînd nevoile diurne îi împing într-acolo: implorînd, cerşind… mai spun? Li s-au dat locuri în şcoli, în universităţi, li s-au dat sedii de partide, de fundaţii, finanţări, de… ce şi pentru ce vreţi dumneavoastră, domnule Gitenstein, tocmai în numele discriminării de care vorbiţi (în sensul că n-au primit alţii ce au primit ei). Nimic! Nu merg la învăţătură, fug de meserii, îşi vînd locurile din cămine, fac… afaceri în timpul cursurilor. Şi cîte şi mai cîte. Unii au şi făcut partide. De diferite culori şi orientări. Şi luptă pentru… drepturi. Atîta că nu au membri. Pentru că oamenii aceştia trăiesc altfel. Au cultura lor aparte. Şi nu prea sînt dispuşi să renunţe la ea. Şi, cred, nici nu e bine. Lumea e frumoasă aşa, colorată, fiecare cu specificul propriu. Altfel am umbla  cu toţii tunşi, frezaţi, masaţi şi îmbibaţi. La fel! Roboţi, construiţi de aceeaşi pornire obsedantă pentru ştergerea identităţii. Milimetric egali! Şi asemănători, fix ca picăturile mohorîte ale ploii de toamnă!

Nu vreau să vă întreb, Excelenţă, cum de nu aţi reuşit să-i… aclimatizaţi măcar pe indienii pieile roşii. Dar vă sugerez să urmăriţi fenomenul rromilor în continuare. Poate că, odată cu vizele mult-huliţilor români, veţi îngădui şi rromilor să se aciueze în ţara tuturor posibilităţilor. Încercaţi! Înrolaţi-i, spre exemplu, în viitoarele operaţiuni tip Iugoslavia, Irak, Afganistan, oferiţi-le cele mai bune slujbe în Sillicon Valley, puneţi-i să manevreze rachetele de la Cap Canaveral, sau, măcar, angajaţi-i pe la republicani şi democraţi! Apoi, cu aceeaşi dărnicie cu care ne-aţi obişnuit, să ne împărtăşiţi din succesele dumneavoastră  Daţi-ne reţeta! De care ne vom bucura, sincer.  S-o aplicăm la fix.
Că noi sîntem dispuşi să învăţăm, zău aşa!