Muzeul de Artă Cluj – Napoca

Liviu Vlad, parcurs spiritual european prin culoare şi lumină

“Culoarea a intrat în posesia mea. Nu mai trebuie să alerg după ea. Eu ştiu că are loc în mine pentru totdeauna. Aceasta este semnificaţia acestui amestec binecuvîntat de culori şi eu sînt pictor”, scria Paul Klee în ‘Căile studiului naturii’. Aceleaşi lucruri le poate afirma, cu aceeaşi tărie, şi Liviu Vlad, în şi prin retrospectiva Lumină şi locuri, desen şi culoare, deschisă în saloanele Muzeului de Artă din Cluj – Napoca, 93 de lucrări ilustrative pentru cei 33 de ani de pictură (1983 – 2016), univers fascinant prin locurile încărcate mai toate de spiritualitate, invitaţii la cunoaştere prin excursii şi lecturi. Parcursul spiritual propus de pictor este unul european, de marcă şi ajunge să amintesc aici ‘Puntea suspinelor‘, ‘Piaţa San Marco‘, ‘San Barnaba‘, ‘Ponte Rialto‘,(Veneţia), ‘Domul‘ (Florenţa), ‘Tour la Saint Jacques‘ de la Paris, ‘Forul‘ şi ‘Teatrul lui Marcellus‘ la Roma, apoi Avignon, Assisi, Taormina, Noto, Napoli, Coasta de Azur, Torcello, Erice şi nu în ultimul rînd, spaţiile româneşti. Pictorul se opreşte asupra bisericilor maramureşene, incintelor medievale, Valea Izei, Cisnădioara, Cheile Bicazului, Cheile Turzii, Sighişoara, Călata, Densuşul, Biertanul, Cârţa, Clujul, … Excursii prin tehnici din cele mai diverse, de la cărbune (‘Palais des Papes’, Avignon; ‘Santuario di Loretto”, Coloană gotică’, ‘Palat baroc’, ‘Piaţa Carolina’, ‘Interior baroc’, ‘Iarna clujeană’, …) la pastel (‘Canal veneţian’, ‘Sestiere Dorsoduro’, ‘San Barnaba – Venezia’), acuarelă (‘Gondole în amurg’, ‘Punte de lemn’, ‘Scuola di San Marco’, ‘Rio San Toma’), tehnici mixte (‘Gotic cu arbori desfrunziţi’, ‘Piatră şi vegetaţia uscată’, ‘Zid vechi’, ‘Privire de pe Cetăţuie’, …), creion (‘Sculpturi baroce’, …), tehnici foarte bine stăpînite. Putem vorbi despre efectele coloristice interesante şi convingătoare, putem vorbi despre melanjul tuşelor cu elementele structurilor geometrice pînă în cele mai mici detalii, putem vorbi despre linii delicate dar şi ferme, despre expresivitatea formelor, despre efectul de monumentalitate realizat prin mijloacele perspectivei (ca părere personală, Liviu Vlad ar fi fost şi un excelent arhitect şi nu este deloc o afirmaţie exagerată), despre dinamica liniilor compoziţionale, despre vocabularul cromatic bogat şi dens.

Lucrările recente apaţin anilor 2015 şi 2016, explozii cromatice şi acorduri pline de ingenuitate în lucrări precum ”Reflexe la asfinţit’, ‘Pe malul apei’, ‘Scuola di San Marco’, ‘Podul de la Avignon’, ‘Luminiş’, ‘Necropolă etruscă’, ‘Urcînd în Cetate/Sighişoara’, ‘Toamna în oglinda apei’ sau ‘Drum de pini’, ‘Asfinţit la Veneţia’, ‘Toamna maramureşeană’, structuri compoziţionale care înnobilează orice colecţie sau/şi colecţionar. Spectacolul propus este fascinant – fac o paranteză şi menţionez că la fel de fascinant este şi artistul, om de o rară cultură de specialitate şi nu numai -, motiv pentru care propun să privim şi să ne apropiem de Lumină şi locuri, desen şi culoare, cu admiraţie.

Demostene ŞOFRON