Mitropolia Clujului, la 18 ani de la înfiinţare

Atunci când vorbim de istoria unei instituții, trebuie să știm că aceasta este scrisă în primul rând de oamenii care i-au dat viață și de momentul istoric pe care aceștia l-au avut în față și pe care au știut să îl folosească inteligent. Este evident că o instituție nu este doar suma realizărilor vizibile sau doar a marilor idealuri și proiecte de început, ci ea reprezintă un întreg parcurs în care se regăsesc oamenii care i-au dat viață și virtuțile în care aceștia au crezut. În cazul Mitropoliei Clujului, înălțimea și relevanța ei sunt date în mod evident de oamenii, care i-au dat viață și au slujit-o, dar și de idealurile înalte pe care și le-au asumat.

La praznicul Bunei Vestiri din acest an s-au împlinit 18 ani de la proclamarea publică a Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureşului, structură canonică ce cuprinde după reorganizarea din anul 2012, trei eparhii ardelene a Clujului, a Maramureşului şi a Sălajului.

Evenimentul trăit intens de comunitatea clujeană, precum şi de toţi cei prezenţi, acum 18 ani la slujba de intronizare a vredincului de pomenire Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu a fost perceput ca o normalizare a structurilor administrative ale Bisericii precum şi ca o restaurare a Clujului în calitatea lui de metropolă ortodoxă. Din acest moment, ortodoxia transilvană a intrat într-o nouă etapă istorică, Clujul asumându-şi rolul de iradiere a unei viziuni misionare şi pastorale înnoitoare în Biserică.

Drumul parcurs de noua mitropolie ardeleană, de la hotărârile Sfântului Sinod din 4 noiembrie 2005, 18 ianuarie şi 1 martie 2006, la evenimentul din 25 martie, a confirmat ca reaşezarea structurilor administrative, precum şi înnoirea şi normalizarea eclesială a raporturilor din Biserica nu sunt ferite de obstacole, inerţii şi mistificări răuvoitoare. Dar dincolo de agitația mediatică, evenimentul naşterii noii Mitropolii, ancorat în viziunea şi voința istorică exprimată de Mitropolitul Andrei Şaguna, de Octavian Goga sau de Patriarhul Miron, confirmă împlinirea unor așteptări vechi şi noi în orizontul Ortodoxiei româneşti.

Încă din programul pastoral anunţat de Mitropolitul Bartolomeu, în cuvântarea de instalare, noua structură mitropolitană a urmărit redinamizarea vieţii bisericeşti, sub toate aspectele ei, precum şi revenirea la „starea de normalitate eclesială” și la un limbaj firesc între păstori și păstoriți. Acest lucru a fost evidenţiat cu asupra de măsură în cei 18 ani de activitate printr-o agendă teologică şi socială complexă a Sinodului Mitropolitan, prin atitudinile pe care ierarhii ardeleni le-au luat față de problemele actuale ale Bisericii şi societăţii precum: prezenţa religiei şi a icoanelor în şcoli, moştenirea Gojdu, intensificarea misiunii în parohii, dar şi o strategie care îşi propune să dea un răspuns secularismului tot mai agresiv.

În acest climat de dialog s-au reaşezat şi raporturile dintre vechea Mitropolie de la Sibiu şi noua Mitropolie a Clujului, ambele centre eclesiastice complementare ce au misiunea de a contribui la o mai bună păstorire şi reprezentare a intereselor credincioşilor ardeleni. Interesul comun în problema moştenirii Gojdu, precum şi asigurarea unui cadru legislativ echitabil, care să garanteze o stabilitate patrimonială şi o atmosferă de pace interconfesională au fost temele majore discutate de cele două sinoade mitropolitane în răstimul acestor ani.

În mod fericit, de 13 ani, data de 25 martie marchează şi trecerea Mitropoliei într-o nouă etapă a slujirii ei, prin intronizarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, un ierarh care ştie să îmbine excelent duhovnicia cu administraţia şi care a dat un dinamism prezenţei mitropoliei în societate. Prin toată misiunea sa la Cluj, Mitropolitul Andrei a arătat că o istorie poate fi continuată și dusă mai departe prin hărnicie, prin exemplul propriu și mai ales prin încrederea în puterea lui Dumnezeu, care îi dă vigoare și determinare.

Dinamizând slujirea liturgică şi conştiinţa eclesială a preoţilor, accentuând nevoia catehizării şi misiunii cu tinerii, dezvoltând structura instituţiilor de filantropie socială, Mitropolitul Andrei a deschis un program înnoitor în toate sferele de misiune ale Mitropoliei. Şi în acest sens, relizări precum Campusul teologic Nicolae Ivan şi Colegiul Ortodox din Cluj, Centrele de tineret din Sângeorz Băi și Câmpenești, Cantina socială din Bistriţa, parte din Asociația „Filantropia”, Căminele de Bătrâni din Maieru și Cuşma, Casele de tip familial de la Floreşti, Mănăstirile Sfânta Elisabeta, Someşul Cald sau Ciceu, și mai recent Școala Ortodoxă „Sfântul Stelian” din Bistrița sau noile şantiere de biserici sunt mărturii ale dinamismului misionar pe care Mitropolia îl cunoaşte.

Actul infiintarii Mitropoliei Clujului trece dincolo relevanţa unui eveniment strict bisericesc, el fiind perceput ca o recunoaştere a unui statut eclesial de mult meritat al Clujului, ce deschide o nouă eră a mărturisirii Evangheliei pe care Biserica o deschide cu multă speranţă spre lume. Printr-un asemenea act istoric, Clujul și-a asumat rolul de rămâne o metropolă ortodoxă, cu înălțime și viziune, din care să iradieze nu doar normalitate și dinamism, ci și un spirit liber și deschis, confirmând astfel statutul de „capitală a României, de dincolo de munți”.

Pr. Bogdan IVANOV