Mircea Ionescu, Darul otrăvit

Cel de al treilea roman al medicului clujean Mircea Ionescu, stabilit în Suedia, aduce în prim plan o lume tulbure şi tensionată la fel ca în celelalte anterioare, Hidra şi Cameleonul. Dezvoltînd personaje şi situaţii din romanele anterioare, autorul mărturiseşte că s-a gîndit să realizeze o trilogie, al cărei final ar fi Darul otrăvit, numit aşa după geanta plină de documente secrete pe care agentul KGB, Iuri Ropotin, i-o oferă prietenului său român, Tudor Zdrenghea, cu importante funcţii în stat, dar în acelaşi timp agent CIA şi al Mossadului. Dat fiind faptul că în ţară lucrurile iau o întorsătură neprielnică, el e silit să se ascundă în Franţa, păstrînd pe cale secretă legătura cu cei apropiaţi, respectiv cu cei doi agenţi luaţi de el de la Casa copilului şi formaţi ca executanţi devotaţi, dar şi cu nepotul său Rasmus, trimis de el la studii în Elveţia, apoi în Anglia. Încrengătura de afaceri şi spionaj pe care o patronează prin firma Impoexpo-company devine o formă de a controla puterea politică din România şi de a hotărî soarta multora din cei ajunşi sus. Acest nivel de lectură al romanului face deja dovada că Mircea Ionescu se comportă ca un autor versat de romane poliţiste, formulă pentru care optează şi pe care o teoretizează în succinta În loc de prefaţă pe care o aşează în fruntea acestui volum, cu intenţia declarată de a „îmbogăţi mai mult haina literară care îmbracă scheletul intrigii poliţiste”. Pentru a ne orienta cît de cît în sistemul labirintic al acţiunii, autorul apelează aici la un fel de didascalie de tip teatral, punîndu-ne la îndemînă o „cheie” cu care să operăm, cît şi o „scară” de personaje, un fel de „fir al Ariadnei” pe care să-l urmăm, pentru a înţelege mai exact construcţia sa romanescă. De data aceasta, avem de-a face chiar cu unele consideraţii cu privire la arta scrisului pe care le diseminează pe parcurs, prin intermediul Doctorului Demetriad, zis Suedezul, un alter ego al său: „Desigur textul poate avea lipsuri din acelaşi motiv pentru care realitatea are lipsuri atunci cînd vine vorba despre cum logica şi consistenţa îşi lasă amprenta asupra vieţii pe care o trăim. Are loc o complicare intenţionată a tramei epice, cu ramificaţii de tip detectivist, dar şi cu o deplasare a acţiunii în mediile cosmopolite ale Europei. Uneori par, iar alteori chiar sînt inconsecvent. Desigur sînt cititori care apreciază în primul rînd consistenţa şi logica unui text, înţelegerea unor fenomene sociale, politice şi cunoştinţele temeinice într-un domeniu, eventuala doză de amuzament şi limba în primul rînd. Unele dintre aceste preferinţe s-ar putea să mă avantajeze, altele dimpotrivă. Preferinţa mea pentru politic, social şi actualitate este cea care mă trage în jos, deşi acestea conţin uneori o doză de amuzament. Eu le-am trăit, eu le trăiesc şi acum atît de intens, încît nu le pot pune deoparte. Poate chiar fac abuz de ele. Cu alte cuvinte, nu mă simt încă în stare să fac numai fabulaţie. Sau nu încă, deşi de idei nu duc lipsă”. Făcută cu multă bunăcredinţă, mărturisirea de faţă ne ajută să înţelegem mai bine demersul autorului, devenit, pe alocuri, un adevărat comentariu la evenimentele politice din ţară sau la cele din imediata apropiere (războiul din Ucraina, cazul Putin, cazul Ponta sau Udrea etc.), care presupun şi o notă de stridenţă narativă. Dincolo de asta, ficţiunea colaborează şi ea din plin la reuşita romanului. Iată, de exemplu, incipitul cărţii anunţă o situaţie care ar fi putut fi exploatată mai adînc. O evreică aflată în lagărul de exterminare de la Dachau, abuzată de un gardian SS-ist, dă naştere unei fetiţe, care, atunci cînd mama sa moare, este salvată de o deţinută suedeză şi dusă şi crescută în nord. În final, ea va apărea ca un mesager al răzbunării, ucigîndu-l pe Tudor Zdrenghea, urmărit de spionii Mossadului de care, la plecarea din ţară, s-a descotorosit cu abilitate. Scena are loc sub privirile îngrozite ale nepotului acestuia, care tocmai îi declarase tinerei israelite, aflate în excursie la Roma, iubirea lui. Legile imuabile ale iudaismului se dovedesc astfel mai tari decît circumstanţele sentimentale, iar destinul istoric al personajului se suprapune peste cel existenţial. Cartea e în bună măsură o analiză spectrală a situaţiei României şi a românilor, aflaţi în situaţia de a fi mereu manipulaţi şi de a nu-şi fi găsit tempoul european potrivit. Autorul ia în dezbatere mai toate problemele nevralgice cu care se confruntă ţara, analizate adînc şi consistent, cu tribulaţiile regimurilor postdecembriste şi greşelile comise de acestea de la an la an, făcînd imposibilă intrarea noastră în normalitate. E aproape greu de crezut cum autorul nostru se dovedeşte la curent cu toate maşinaţiunile şi malversaţiunile din ţară, unele petrecute chiar în timpul cînd autorul îşi redacta cartea, dovedind prin aceasta că televiziunea şi presa sînt astăzi surse de informaţie de primă mînă, oferind românilor din diaspora elemente de comparaţie şi meditaţie asupra destinului lor aparte. Acestea sînt prinse apoi într-o ramă epică mai largă, vizînd poziţionarea politicienilor noştri faţă de evoluţia geostrategică internaţională şi de jocurile politice ale vecinilor noştri. Mediul de afaceri din România, dominat de firma Impoexpocompany a unor foşti securişti, cu ramificaţii oculte şi răsturnări de destine surprinzătoare, este bine creionat, dovedind preocuparea intimă a scriitorului pentru ţara sa şi pentru viitorul locuitorilor ei, transmiţînd, la modul subtextual, o caldă senzaţie de comuniune intelectuală confortabilă.

Mircea POPA