Microfoanele deschise – coşmarul politicienilor

ABC

Preşedintele Uruguayului, José Mujica, a fost cea mai recentă victimă a microfoanelor indiscrete, dar nu este primul şi cu siguranţă nici ultimul. “Baba asta este chiar mai rea decît chiorul”, a comentat joi Mujica, referindu-se la preşedinta Argentinei, Cristina Fernandez Kirchner, şi la răposatul ei soţ şi preşedinte, Nestor Kirchner. Imediat, sintagma “baba şi chiorul” a devenit “un trending topic” şi s-a creat un grup pe Facebook cu comentarii pe această temă. Însă acest tip de gafe din partea clasei politice nu este un lucru izolat, ci mai degrabă recurent.

De exemplu, lui Mitt Romney, pe vremea cînd era candidat prezidenţial, la o întîlnire din mai anul trecut destinată strîngerii de fonduri pentru campania sa, cînd a făcut comentarii dispreţuitoare faţă de cei 47% de americani care sînt “ajutaţi de stat” şi pe care i-a considerat electoratul sigur al lui Obama. “Există 47% din oameni care îl votează sub orice formă pe preşedinte”, a spus Romney la această cină de strîngere a fondurilor, a cărei filmare cu telefonul a fost difuzată în plină campanie electorală. “Sînt cei care depind de guvern şi se consideră victime şi cred că guvernul trebuie să aibă responsabilitatea lor… Nu este treaba mea să am grijă de ei”, a comentat sarcastic Romney.

Nicolas Sarkozy şi Barack Obama au avut la rîndul lor un mic incident de acelaşi tip. Un membru al echipei tehnice de la Elysée le-a dat ziariştilor, aflaţi într-o sală alăturată, căştile pentru a urmări în diferite limbi traducerea simultană a discuţiilor dintre preşedinte francez şi cel american, care însă din greşeală au fost pornite anticipat. Astfel jurnaliştii au putut să audă în cască dialogul intim dintre Sarkozy şi Obama, în care primul îl ataca pe Netanyahu: “Este un escroc. Nu pot să-l sufăr”, a spus Sarkozy, iar Obama i-a răspuns: “Tu te-ai săturat de Netanyahu. Dar eu trebuie să tratez cu el în fiecare zi”.

Microfoanele deschise sînt de vină şi pentru discuţia dintre fostul ministru spaniol al apărării José Bono şi un coleg socialist, în care îl califica drept “fraier” pe fostul premier britanic, Tony Blair, pentru a-l fi primit pe candidatul dreptei spaniole, Mariano Rajoy, în plină campanie. Sau pe fostul premier spaniol, José Maria Aznar, mărturisind ce “porcărie” i-a ieşit pe gură în timpul unui discurs, cînd era preşedinte în exerciţiu al UE. O altă victimă a microfoanelor deschise a fost şi Esperanza Aguirre, preşedinta comunităţii Madrid, care, într-o discuţie intimă cu primarul capitalei, i-a spus adevărul despre situaţia economică: “Nu avem nicio para chioară”.

I s-a întîmplat şi actualului premier spaniol, Mariano Rajoy, care, într-o discuţie cu un lider PP, a mărturisit: “Mîine am o porcărie de defilare…” Este vorba de parada forţelor militare cu prilejul Zilei Hispanităţii, la care participă regele, şeful guvernului şi alte autorităţi ale statului. Sau, mai recent, ministrului spaniol de finanţe, Luis de Guindos, care a fost auzit supunîndu-i la ureche comisarului european, Oli Rehn, că reforma în domeniul muncii va fi “extrem de agresivă”. Un caz devenit clasic este cel al fostului ministru Jordi Sevilla, care îi mărturisea premierului spaniol de atunci, José Luis Rodríguez Zapatero, că are la cunoştinţă anumite date economice “confidenţiale”.