Mesaj la ediția: Abonat ing. Eugen COCAN

VENERÂND CUVÂNTUL SCRIS

Urmăresc coloanele ziarului „Făclia” de mai bine de 30 poate 40 de ani. Sunt un abonat constant la ccea ce redactori și reporterii ei mi-au oferit: credibilitatea informației. Indiferrent de genul publicistic abordat, miezul informatic din acest adevărat brand al Clujului s-a dovedit, mai totdeauna veridic, verificat și verificabil. Un ghid în tumultum cotidianului.

N-am să neg că de-a lungul vremii au fost urcușuri și coborâșuri. Mai toți cititorii au sesizat adierile din pajiștile de liniște sau, dimpotrivă, faliile prevestitoare de cutremure. E menirea istoricilor presei să le deslușească cauzele. Eu spun doar că mereu am văzut și simțit amprenta redactorilor șefi – vreo patru, câți am prins eu – și care au dat curs crezului lor într-ale scrisului. Dar, odată scăpat de opresiunea politicului, ziarul „Făclia”, mai exact ziariștii care i-au dat și-i dau viață, a devenit un adevărat far în multitudinea de evenimente de la noi sau de aiurea. Iar… făclia ei a format convingeri și a ghidat conștiințe.

Neîndoielnic că 33 de ani de apariție neîntreruptă, concretizați în 10.000 de apariții editoriale, e dătătoare de speranțe. Spun asta pentru că, e mare nevoie ca oamenii, tinerii în special, să se întoarcă la cuvântul scris. Ar fi ca și o reîntoarcere la tradiții, la acele adevăruri care ne-au călăuzit dintru începuturi existența. Spun asta pentru că am o adâncă venerație rememorând versurile lui Lucian Blaga:

Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce a fi voit

Așa de mult să lplângă și n-au putut.

Amare foarte sunt toate cuvintele,

De-aceea – lasați-mi

Să umblu mut printre voi,

Să vă ies în cale cu ochii închiși

Putem, așadar, să umblăm orbi și muți prin lume, dar nu putem, nu trebuie să risipim frumusețea incontestabilă a cuvintelor meșteșugit orânduite. Fie și pentru că ne face viața mai palpitantă, mai bogată.