Merkel – zăvorul Europei

La Razon

Mulţi cred că Merkel domină UE, pentru că niciunul dintre Cei 27 nu are curajul să o facă. La ea totul este tactică, nimic nu este lăsat la voia întîmplării, spune un ziarist conaţional al său. Este însă teoretic, pentru că practic Merkel este condiţionată de un Parlament naţional puternic, care o împinge spre o politică care trezeşte resentimente la Bruxelles. Vocea ei este ascultată şi datorită modelului economic german, unde reţetele austerităţii au dat rezultate, dar care, impuse ţărilor afectate de criză, s-au dovedit ineficiente.

Potrivit analiştilor, strategia ei este de a nega la început ajutoarele ţărilor aflate la ananghie, pentru a le oferi apoi cu picătura în schimbul unor reduceri drastice impuse economiei lor. Un exemplu în acest sens este Grecia, care a rămas în clubul euro, deşi nu respectă de peste cinci ani condiţiile impuse. Cei din grupul său politic spun că “Frau Nein” face ceea ce poate, de teama propriului partid, care îi critică avîntul prea european, şi a alegerilor din 2013. În faţa creşterii euroscepticismului în propriile rînduri, noua doamnă de fier adoptă mersul ţestoasei: euroobligaţiuni da, dar după un proces lung, uniune bancară da, dar în 2014 etc…

Cancelarul care este obligat să negocieze cu Bundestagul a făcut însă mereu alegeri bune. Dar acum lumea se întreabă de ce Berlinul trimite semnale contradictorii. Mai întîi sînt subliniate încercările de a reduce bugetul comunitar pentru perioada 2014-2020, pentru a lansa apoi un nou buget unic pentru zona euro. Nu se poate face mai multă Europa şi o mai mare integrare cu mai puţin bani.

Secretarul general al Partidului Popular European, Antonio López Istúriz, este de părere că în decembrie Merkel “va fi nevoită să cedeze, nu doar în interesul Spaniei, ci al tuturor, pentru că este vorba de o luptă pentru viitorul UE”. Merkel a acţionat de la începutul crizei în mod solidar, dar cu un discurs foarte rezervat. În Germania există o opinie publică ostilă ajutoarelor şi o coaliţie de guvernare fragilă. Dar faptele dovedesc că s-au găsit ajutoare pentru Grecia, Irlanda, Portugalia şi un fond european de solidaritate, la care germanii au contribuit substanţial.