MELANIA URSU (16 iunie 1940 – 11 ianuarie 2016)

Ne-a părăsit fulgerător, la început de an, actriţa Melania Ursu.

Absolventă a Institului de Artă Teatrală şi Cinematografică “I. L. Caragiale” din Bucureşti, promoţia 1961, clasa regizorului profesor Moni Ghelerter, Melania Ursu a făcut parte dintr-o generaţie de aur, fiind colegă cu marii artişti Marin Moraru şi Gheorghe Dinică.

Cariera şi viaţa ei de după absolvire s-a confundat, mai bine de o jumătate de veac, cu scena şi viaţa Naţionalului clujean, pe care a onorat-o cu nu mai puţin de optzeci de roluri. Talentul ei s-a făcut remarcat de la primele apariţii.

E greu să evoci în particularităţile lui caracteristice un actor de talia Melaniei Ursu. Cred, totuşi, că definitorii pentru ea au fost talentul şi personalitatea. O personalitate teatrală vie, ardentă, cu multiple faţete. A fost hărăzită în aceeaşi măsură pentru tragedie, dramă şi comedie. A avut şansa marilor întîlniri. A jucat sub îndrumarea unor regizori importanţi ca Ion Olteanu, Alexa Visarion, Mihai Măniuţiu, Victor Ioan Frunză, dar în primul rînd fastă i-a fost întîlnirea în anii formării cu regizorul Vlad Mugur, directorul de atunci al Naţionalului. Memorabilă a rămas creaţia ei în Corifeea din Ifigenia în Aulis sub bagheta Meşterului. La ultima lor întîlnire pe scenă, în timpul repetiţiilor la Hamlet, spectacolul testament al regizorului, acesta din urmă evoca şi îi cerea acea privire genială, acel firesc, plus de măreţie, pe care numai actorii mari îl au şi pe care el ştia că Melania Ursu le deţine.

Vigoarea înfăţişării sale, marea capacitate de emoţie, uşurinţa cu care impresiona, într-un cuvînt libertatea ei de expresie crea în fiecare reprezentaţie magia proprie spectacolului de teatru, ce trece pe nesimţite de pe scenă în sufletul spectatorului vrăjit. Era beneficiara aplauzelor la scenă deschisă, a succesului rapid, a personajelor de o consistenţă definitivă, dacă ar fi să ne amintim doar de cele cinci personaje interpretate în piesa Opinia publică. Aşa era Melania Ursu: cutremurătoare în Lady Macbeth, Corifeea în Ifigenia în Aulis, Mama în Săptămîna luminată sau interpretînd balade; înduioşătoare în Sonia din Unchiul Vanea, plină de vervă şi umor în Catarina din Îmblînzirea Scorpiei, Filumena în Divorţ italian, Zoia în Gaiţele, sau în ultimul ei rol, Béraldine din Bolnavul închipuit. A fost un actor complet. S-a distins cu aceeaşi forţă şi în rolurile interpretate în filme: Doamna Chiajna în Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu, regia Malvina Urşianu, Pelaghia Roşu în Munţi în flăcări, regia Mircea Moldovan, Vica în Pădureanca şi Flăcări pe comori, ambele în regia lui Nicolae Mărgineanu, Ana în Iarba verde de acasă, regia Stere Gulea, Irina în Mere roşii, regia Alexandru Tatos ş.a. O altă latură a talentului ei s-a afirmat în cea de pedagog, motiv pentru care o scurtă perioadă a părăsit Clujul pentru Institutul de Teatru de la Tîrgu Mureş. A revenit la Cluj şi în anii ’90 a făcut parte din primii profesori care au predat la reînfiinţata Facultate de Teatru. A fost un profesor exigent, în acelaşi timp dedicat şi atent pentru generaţii de actori, pe care i-a format la Cluj sau Tîrgu Mureş şi pe care i-a urmărit şi încurajat şi după terminarea studiilor.

De-a lungul timpului, pe lîngă aprecierea publicului, Melania Ursu s-a bucurat de aprecierea criticilor şi a fost distinsă cu numeroase premii: Premiul revistei Teatrul pentru rolurile din Opinia publică de Aurel Baranga şi Un vis în noaptea miezului de vară de W. Shakespeare (1970); Premiul de interpretare feminină pentru rolul din Pasărea Shakespeare de D. R. Popescu la Festivalul de Artă Teatrală, Iaşi (1975); Premiul de interpretare feminină pentru rol secundar Doamna Chiajna în filmul Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu (1979); Premiul I de interpretare pentru rolul Ea din Cerul înstelat deasupra noastră de Ecaterina Oproiu la Festivalul Naţional de Teatru “Cîntarea României” (1985).

La Galele UNITER 2012 a primit cea mai înaltă recunoaştere a breslei actoriceşti: Premiul pentru întreaga activitate.

A fost distinsă cu Medalia Meritul Cultural clasa I (1967); Ordinul Meritul Cultural clasa IV (1969), Ordinul Naţional Pentru Merit, în grad de Cavaler (2002).

Aş spune că a fost un actor incomod prin atitudinea ei tumultuoasă, prin exigenţele ei, proprii teatrului mare, prin asemănarea ei cu o vioară Stradivarius care răspunde doar celor care ştiau s-o mînuiască şi s-o asculte cu adevărat.

Dumnezeu să o odihnească în pace!

Colegii şi toţi cei care au iubit-o îi pot aduce un ultim omagiu joi, 14 ianuarie, între orele 10-13,30, în foaierul Teatrului Naţional.

Înmormîntarea va avea loc joi, 14 ianuarie, ora 14, la Cimitirul central Cluj-Napoca.

Roxana CROITORU