Maturizarea şi schimbarea părinţilor

De când cu manifestaţiile, am auzit pe foarte mulţi spunând că ne-am maturizat. Că nu mai putem fi prostiţi aşa de uşor. Că am început să judecăm. Foarte bine, zic. Să fim şi noi, maturi în rândul lumii în ceea ce priveşte înţelegerea şi exercitarea democraţiei.
Numai că, din păcate, nu prea avem bani ca să facem o petrecere, aşa cum se obişnuieşte de majorat. Nici măcar una mai modestă.
Suntem cu buzunarele goale deoarece părinţii noştri se ceartă doar pentru interesele lor, din care noi nu facem parte. Şi uite aşa, din gâlceava asta, cu maţele ghiorăind, a trebuit să ne maturizăm singuri, forţat. Şi nu pentru că am împlinit 18 ani. De împlinit, am împlinit chiar 27 de ani şi tot nu ne-a venit mintea la cap. Ne-am maturizat pentru că, în sfârşit, ne-am dat seama că aşa nu se mai poate.
Despre manifestaţiile de stradă, am auzit tot felul de teorii. Că tinerii frumoşi şi liberi au ieşit spontan, ca să oprească hoţia. Daţi-mi voie să mă îndoiesc profund că sunt aşa de mulţi care au înţeles ce cuprinde blestemata de ordonanţă, plină de elemente super-tehnice. Mai mult, dezbaterile specialiştilor, cam dau dreptate celor care au iniţiat-o. Să mai adăugăm aici şi explicaţiile complet incoerente şi bâlbâite ale lui Nicuşor Dan, care părea căzut direct din pomul cu marijuana atunci când a fost întrebat de ce se opune ordonanţei. S-a mai spus că manifestanţii sunt manipulaţi de către multinaţionale. Se aduc şi argumente: prezenţa în Piaţa Victoriei a preşedintelui unei bănci străine. Neamţul, întrebat ce caută acolo, a răspuns candid: „Îmi pasă!” Sigur că îi pasă. Pe anul 2015, banca sa a făcut în România profit de 383 milioane de euro. S-a mai spus despre manifestaţii că de fapt motorul lor nu este în România, ci în afara graniţelor. Că este bătălia între America lui Donald Trump şi UE condusă de Germania şi Franţa.
De partea cealaltă, despre contramanifestaţiile de la Cotroceni, nu mai este nimic de comentat. Au apărut în public ştatele de plată pentru cei care au îngheţat câteva ore în faţa Preşedinţiei. Sume ridicol de mici. Oameni necăjiţi.
Dar, indiferent de ce a stat în spatele manifestaţiilor, indiferent dacă au existat sau nu manipulări, un lucru este sigur. Ele au avut darul să ne trezească. Au fost un fel de mitingul din 22 decembrie ’89, când Ceauşescu şi-a dat foc singur la valiză. Cei care au organizat manifestaţiile, indiferent cu ce scop, şi-au tăiat singuri craca de sub picioare.
Pentru că ne-am dat seama că aşa nu se mai poate. Că actuala clasă politică trebuie să plece acasă. Figurile sinistre din actualul parlament trebuie să dispară!
Să-i luăm pe cei doi lideri, care-şi trag acum capete în gură. Klaus Iohannis nu a explicat coerent până acum de unde are cele şase case. Şi nici problemele grave care sunt în Sibiu cu retrocedările către Forumul German, pe când era primar. Mai mult, când a primit o sentinţă definitivă şi irevocabilă, ca să dea înapoi una dintre case, a spus că nu e de acord şi că Justiţia a greşit. Păi, dacă un preşedinte nu are încredere în Justiţia statului pe care îl conduce, noi, ăştia de rând, ce să mai zicem? Apropos de casa care trebuie dată înapoi. Ştiţi ce sediu de bancă a închiriat, pe o sumă frumoasă,  parterul? Fix banca al cărei preşedinte manifesta în Piaţa Victoriei, pentru că… îi păsa.
La rândul său, Dragnea este deja condamnat definitiv. Cred eu pentru o infracţiune extrem de gravă pentru un om politic: măsluirea votului popular. Numai că Dragnea, după modelul Iohannis, şi după modelul atâtor politicieni penali, spune că Justiţia a greşit şi în cazul lui. Dacă socotim că Justiţia şi-a dat de atâtea ori cu stângul în dreptul executând comenzi politice, nu prea-i putem contrazice. De asemenea, liderul PSD nu poate justifica în nici un chip, din leafa de bugetar, domeniul imens pe care îl are în Alexandria.
Mai departe. Cu tehnocraţii la cârma ţării, ne-am lămurit. De aia au votat românii masiv PSD-ul. Dar şi cu PSD-ul ne-am lămurit. La numai o lună de guvernare, în loc să aplice mirificul plan de care se vorbeşte atâta, dau ordonanţe noaptea pe fulgerătură, după ce-i ţepuiesc pe cei îndrituiţi să le discute şi să-şi dea avizul pentru adoptarea lor.
Aşadar, toţi o apă şi un pământ!
Acum, desigur, pe alde Nicolicea şi alţii asemena lor, care dorm prin Parlament din anii ’90 şi până în zilele noastre, nu-i putem împuşca. Dar sigur trebuie trimişi acasă. Cum?
Eu aş avea o soluţie. Am spus-o unora mai pricepuţi ca mine în ale politicii şi mi-au râs în nas: „Aşa ceva nu se poate. Nu este la nimeni”. Hai să vă spun şi dumneavoastră. La alegeri, pe buletinul de vot să fie şi o rubrică: „Nimeni”. Iar dacă majoritatea alegătorilor pun ştampila pe ea, să se repete scrutinul, dar fără cei care au fost pe listele anterioare. Să nu mai aibă voie să participe, dacă au fost invalidaţi odată. Aşa cred eu că se vor cerne rapid ticăloşii şi profitorii de pe urma politicii.
Desigur, nu mai este aşa ceva în altă ţară. Dar nici mizerie perpetuă ca în politica românească nu mai este în altă ţară. Aşa că excepţiile, se pot combate cu excepţii.
Şi poate aşa vom avea şi noi bani de majorat. Schimbându-ne “părinţii”. Că în politică se poate, spre deosebire de familie, unde ţi-i dă Dumnezeu.
    Sorin Ovidiu BĂLAN