MASTER KEY. Artă bazată pe tehnologie în cultura vizuală

Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN), în colaborare cu Academia Maghiară de Artă din Budapesta şi Fundaţia Kepes, sub înaltul patronaj al Consulatului General al Ungariei în România, filiala Cluj-Napoca, organizează, în perioada 31 mai – 19 iunie 2016, o revelatoare sinteză expoziţională care circumscrie ipostazieri multiple şi grăitoare ale dialogului procesual şi a interacţiunii dintre artă şi tehnologie, purtînd amprenta inconfundabilă a evoluţiilor artistice înregistrate în ambianţa culturală maghiară.

Vernisajul expoziţiei intitulate „MASTER KEY – Artă bazată pe tehnologie în cultura vizuală” va avea loc marţi, 31 mai 2016, cu începere de la ora 18, la sediul Muzeului de Artă Cluj-Napoca (Palatul Bánffy, P-ţa Unirii nr. 30). Curatori: Offenbacher Ferenc şi Orosz Marton; comisar de expoziţie: Alexandra Sârbu.

Selecţia lucrărilor prezentate în expoziţia de la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, reunită sub genericul sugestiv „Master Key”, nu s-a concentrat doar asupra ilustrării modului în care a fost valorificată şi interpretată plastic lumina în cîmpul artelor vizuale, ci – fără a avea pretenţia exhaustivităţii – a căutat să prezinte şi încercările sau tatonările surprinzătoare care au vizat remodelarea semnificativă a relaţiei strînse, directe, dintre artă şi ştiinţă, prin fructificarea ingenioasă şi inovativă a mediilor tehnologice moderne.

György Kepes şi László Moholy-Nagy s-au numărat printre primii artişti ai secolului XX care s-au preocupat, dintr-o dublă postură: artistică şi teoretică, de funcţia şi rolul luminii în cadrul comunităţilor urbane: Moholy prin realizarea unei lucrări devenite astăzi iconică, larg circumscrisă artei cinetice, Modulatorul lumină-spaţiu (1922-1930), iar Kepes prin construirea primei opere de artă din tuburi de neon ridicată în spaţiul public (1949-1950).

Moştenirea lor spirituală a constituit sursa majoră de inspiraţie a unor artişti din următoarele două generaţii, prezenţi în cadrul expoziţiei, care au manifestat o uriaşă deschidere în testarea şi îmbrăţişarea noilor modalităţi de exprimare aduse în scena practicii artistice prin apariţia instrumentarului multimedia. Printre aceştia, un loc proeminent îl ocupă Vera Molnár, o artistă cu o contribuţie esenţială la naşterea mişcării digital art şi o pionieră a utilizării computerului în sfera artelor vizuale, membră fondatoare a Groupe de Recherche d’Art Visuel (GRAV) din Paris (1960), precum şi Attila Csáji care, în 1977, a fondat grupul FOTON-ART din Budapesta, înscriindu-se ca un deschizător de drumuri în studierea modului în care poate fi fructificat în practica artistică laser-ul, experimentele sale fiind derulate atît în Ungaria, cît şi în Statele Unite ale Americii, unde a ajuns ca bursier al Centrului de Cercetare Vizuală al MIT.

Sub raportul tematicii abordate, cât şi al locului său de origine, o importanţă simbolică deosebită îl are şi faptul că una dintre primele cărţi fundamentale ale istoriei avangardei europene, intitulată Problemele luminii în artă, a apărut în 1925 ca urmare a unei strînse colaborări între sculptorul maghiar Miklós Barna şi pictorul român Arthur Segal. Datorită contribuţiei lor şi a noii estetici generate de studiul morfologilor moderne pe care le poate îmbrăca cultura vizuală, a luat fiinţă un grup de artişti care, abandonînd voluntar practica artei tradiţionale, bazată pe uneltele şi mijloacele clasice, s-a raliat direcţiei transfiguratoare a luminii, creînd, astfel, reale oportunităţi de dezvoltare a unor forme intermediare de comunicare şi expresie care stau la baza artei multimedia şi, nu în ultimul rînd, a unei culturi digitale devenită astăzi aproape omniprezentă.