Masa rotundă Cu Florina Ilis despre Eminescu

 Pornind de la romanul Vieţile paralele, Cartea Românească, 2012, lansat de autoare în toamna anului trecut, vineri, 25 ianuarie 2013, ora 13, la sediul Filialei Cluj a USR va avea loc masa rotundă cu titlul: Cu Florina Ilis despre Eminescu; participă: Sanda Cordoş, Irina Petraş, Adriana Stan.

Despre carte, cîteva comentarii:

Florina Ilis, interviu, în Weekend Adevărul, ianuarie 2013. „Existenţa lui Eminescu reprezintă un fel de oglindă, o oglindă pe care noi, românii, am expus-o de-a lungul timpului aproape în toate împrejurările vieţii noastre literare şi politice. Eu n-am făcut decît să urmăresc imaginile jocurilor de lumină şi umbră ce se reflectă în ea.“(…) „E vorba de întreaga poveste a dosarului de urmărire a «poetului naţional», dar şi de prezentarea perioadei de îmbolnăvire a lui Eminescu care ni-l arată atît ca pe un bolnav obişnuit, cît şi, prin lectura dublă, ca pe un mit cultural care se deconstruieşte şi se reconstruieşte treptat sub ochii cititorului.“

Cosmin Ciotloş, în România literară, decembrie 2012. „Exerciţiul gigantesc al Florinei Ilis e un act empatic de mare intensitate, nu o şarjă. De altfel, însăşi imaginea lui Eminescu, aşa cum se detaşează ea, e un indiciu categoric în acest sens. Poetul nu apare nicidecum idilizat. Scenariul n-are nimic de melodramă, destinul nu se pretează romanţelor kitsch. Dimpotrivă. Tuşele sînt adeseori crude, dar în esenţă fireşti, avantajînd tocmai omenescul (care nu exclude, bineînţeles, nici turpitudinile maladiei). Prin intenţie, prin ambiţie, prin viziune, prin tehnică, prin miză, (volumul) Vieţile paralele se impune drept unul din cele mai bune romane româneşti de după revoluţie.”

Marius Chivu, în Dilema veche, decembrie 2012. „Acest sofisticat scenariu de ficţiune arhivistică şi distopie informativă ce funcţionează după regula palimpsestului, a rescrierii şi plastografiei, această parabolă Sci-Fi, cu accente de satiră neagră, a infiltrării şi deturnării trecutului care se desfăşoară simultan, într-un plan paralel prezentului (de unde şi titlul cărţii) este, în fapt, punerea într-o intrigă fantezistă a abuzului ideologic şi a consecinţelor sale, a felului în care Eminescu a fost revendicat şi manipulat pentru a legitima, pentru a sprijini diversele cauze şi interese politice, morale sau literare ale posterităţii.”

Irina Petraş, în Tribuna, ianuarie 2013. „Cartea cea nouă e lucrată ca o machetă uriaşă în trei dimensiuni, cărora li se adăugă şi Timpul, unul fluctuant, rebel. Viaţa lui Eminescu, de la ştirea lansată de Doamna Slavici că Eminescu a înnebunit (1883) şi pînă la moartea sa (1889), este transpusă – minuţios şi cu o uimitoare delicateţe a decantării reperelor şi a valorării umbrelor şi luminilor – pe un veritabil cîmp de bătălie. Densitatea recuzitei de epocă, reprodusă pînă la nuanţă, fior, tuşă, renunţarea la ghilimele într-o circulaţie liberă şi remaniabilă a informaţiei te fac martor al unei desfăşurări ameţitoare de <adevăruri> parţiale şi partener uluit al istoriei ca poveste niciodată încheiată. În fiecare pagină, detalii <vizualizabile> introduc atmosfera, manevrate fiind cu abilităţi de regizor-dramaturg (F.I. este şi autoarea unui excelent volum de teatru!), cu instrumentar pictural şi cinematografic; parantezele-aparteuri (savuroase semnale ale lucidităţii auctoriale în alertă) ambiguizează, ironizează, clarifică didascalic, iar notele de subsol, academizante ori ironice, cîteodată în stilul baroc al lui Budai-Deleanu, propun conexiuni surprinzătoare şi mereu inteligente, care decupează locuri comune şi stereotipii aruncîndu-le în derizoriu pentru a le salva, în gestul imediat următor, derizoriului, căci <adevărul> există (nu-i aşa?) nicăieri şi pretutindeni.”

Sînt invitaţi la masa rotundă toţi cititorii cărţii.

M.B.