Mărturisitori ai credinței: Sora Maria Ligia Rus

Logica unei vieți trăite în mănăstire este greu descifrabilă înțelegerii actualei lumi secularizate. Când o persoană alege să-și depene existența în ritmul orelor de rugăciune și veghe, de dialog tainic cu prezența nevăzută a lui Dumnezeu, să ofere fără limite alinare sau maternă însoțire, îndrumare și ajutorare fiilor spirituali, sau necunoscuților ce poposesc la poarta mănăstirii, în fața unei astfel de alegeri, în societatea de azi, s-ar putea ridica întrebarea: ce succes, ce profit aduce o astfel de viață, cine ar alege să trăiască așa?

În perioada interbelică, în mijlocul crizei generate de urmările Marelui Război, la 2 februarie 1921, la Blaj, Mitropolitul Vasile Suciu (1920-1935) fonda cea dintâi familie călugărească feminină din Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică: Congregația Surorilor Maicii Domnului (CMD). Înaltul Arhiereu a conferit noii comunități o nobilă misiune, aceea de a se ocupa de îngrijirea copiilor orfani, de educarea copiilor şi a tinerilor, precum şi de îngrijirea bolnavilor, încurajându-le ca, prin tot ceea ce sunt şi fac, să „apropie neamul nostru cât mai mult de Domnul prin credință vie”. A urmat urgia celui de-al Doilea Război Mondial, apoi perioada persecuției comuniste, iar după 1990, perioada de libertate a practicării credinței, în care s-au construit mănăstiri, între 1997 și 2003 fiind edificată și Mănăstirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca – sediul Casei generale a CMD. În această comunitate a CMD și-au petrecut ultimii ani ai vieții pământești o parte dintre surorile a căror vârstă este apropiată de vârsta Congregației, care au păstrat în sufletele lor întreaga bogăție spirituală dobândită prin trăirea credinței de-a lungul timpului. Un astfel de exemplu de trăire l-a oferit Sora Ligia – Maria Rus, al cărei suflet s-a înălțat la Cer în seara de 8 octombrie 2020, încheind un pelerinaj pe acest pământ de aproape 93 de ani de viață.

S-a născut la 28 octombrie 1927, fiind originară din localitatea Vad, jud. Cluj. La vârsta de 19 ani, în decembrie 1946, împreună cu alte 7 tinere din aceeași localitate, a plecat la Cluj, la Institutul „Sf. Tereza” condus de Surorile CMD, unde au fost primite ca și candidate la viața de călugărie. Mai apoi, în luna august 1947, cele 8 tinere au fost primite în postulatură și trimise să lucreze la Clinicile universitare timp de un an. În 15 august 1948, la Institutul CMD de la Jucu, Sora Ligia și-a văzut împlinit visul: a primit haina călugărească, împreună cu alte 16 postulante tinere sosite de la Cluj și Blaj.

Începuse persecuția credinței, introdusă de regimul comunist. După doar un an și o lună, surorile CMD au fost deportate de la Institutul CMD din Jucu la Mănăstirea ortodoxă „Bistrița” (jud. Vâlcea). Imediat după deportare, novicelor CMD li s-a cerut să dezbrace haina călugărească și, în haine civile, să se întoarcă în familiile lor. Astfel, în septembrie 1949, Sora Ligia s-a întors în localitatea natală, în Vad, unde a rămas timp de opt ani. Fiind un grup de cinci surori călugărițe CMD din același sat, au hotărât să rămână unite în rugăciune, în frecventarea Sfintei Liturghii la Dej, la Părinții franciscani (un drum dus-întors, făcut pe jos, de 32 de kilometri) și să se susțină reciproc pentru a putea persevera în vocația lor.

În anul 1957, Sora Ligia s-a stabilit la Baia Mare, unde exista un nucleu de surori din CMD, care trăiau în clandestinitate. După o perioadă de pregătire în domeniul medical, a lucrat ca soră de caritate în spital, întâi la secția de pediatrie, apoi la adulți, dar, fiindcă s-a aflat despre activitatea sa religioasă clandestină, a fost transferată la secția de nou-născuți, „ca să nu mai aibă cu cine vorbi despre Dumnezeu”. Întâi s-a necăjit oarecum, dar la scurt timp a înțeles care-i era misiunea și, timp de 23 de ani, a îndrumat mamele în plan medical, moral și spiritual, a vegheat cu abnegație și s-a rugat pentru nou-născuții care-i erau încredințați. Totodată, ori de câte ori era solicitată pentru tratamente la domiciliu, răspundea afirmativ cu generozitate și promptitudine, oferind întotdeauna și un cuvânt de suflet, pentru că, spunea dânsa, „omul suferind este mai deschis față de Dumnezeu, iar sănătatea nu se poate cumpăra, ci doar se poate primi în dar de la Dumnezeu”.

A locuit la Baia Mare 57 de ani, în memoria colectivă rămânând ca o persoană de referință a Bisericii Greco-Catolice clandestine. După pensionare, începând din anul 1980, Sr. Ligia s-a dedicat catehezei copiilor și îndrumării spirituale a multor credincioși care o vizitau. Totodată, a continuat să răspundă solicitărilor bolnavilor, desfășurând mult apostolat pentru sănătatea trupească, dar și sufletească, a celor din jur.

S-a mutat la Mănăstirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca în octombrie 2014. Pe lângă darul tăriei în credință și al unui spirit deosebit de caritabil, Dumnezeu i-a dăruit și simțul umorului și capacitatea de a face haz de necaz. Uneori, chiar sub învelișul unei anumite severități, pentru că, obișnuia să spună: „lucrurile lui Dumnezeu nu se negociază!”, se ascundea un suflet deosebit de sensibil și plin de bunătate și compasiune, mai ales față de cei aflați în suferință trupească sau sufletească.

Lumina privirii Sorei Ligia, pacea și seninătatea feței sale, în fotografia rămasă spre amintire, răspund cu prisosință întrebării: „De ce o astfel de viață?”. Răspunsul ar putea fi unul simplu: „Din iubire pentru Dumnezeu și pentru semeni; pentru a păși, dincolo de hotarul acestei lumi, în Împărăția fericirii veșnice, Împărăția iubirii lui Dumnezeu”.

A fost condusă pe ultimul drum pământesc duminică, 11 octombrie 2020. Rânduiala Înmormântării s-a celebrat la Mănăstirea Maicii Domnului din Cluj. La ceremonie, Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu, Episcopul de Cluj-Gherla, a prezentat-o ca pe o mărturisitoare a credinței până la sfârșit: „Conducem pe ultimul drum pământesc trupul neînsuflețit al Cuvioasei surori Maria Ligia. Așa cum știm cu toții, nu este un punct final moartea pentru noi, creștinii, și cu atât mai puțin pentru o persoană care și-a consacrat întreaga viață lui Dumnezeu, este doar sămânța cea bună, roditoare, care se așază în pământ, pentru ca, acum, să treacă pragul morții spre viața veșnică.

Cuvioasa Soră Maria Ligia, nu numai că a păstrat cuvântul divin și l-a făcut să rodească, dar a devenit ea însăși un semănător al cuvântului pentru toți cei cu care a făcut cateheză, pentru toți bolnavii cu care a venit în contact, pentru toți cei cărora le-a împărtășit din înțelepciunea dânsei. Să-I mulțumim Bunului Dumnezeu pentru acest exemplu de perseverență în credință până la capăt, de fidelitate față de chemarea primită de la Domnul nostru Isus Hristos, rugându-L acum pe Mirele ceresc, să o primească în brațele Sale cu bucurie și să-i spună: bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost pusă, peste multe te voi pune. Intră în Împărăția pregătită ție! Amin”.

S.V.

Recomandat pentru dvs.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Skip to content