Mărturia unui supraviețuitor al Holocaustului din Transilvania de Nord

Ambasadorul Israelului în România, David Saranga, a organizat joi, la reşedinţa sa, un eveniment dedicat comemoră?rii Holocaustului, la care l-a invitat să-şi spună povestea pe unul dintre supravieţuitorii lagărelor Germaniei naziste, Octavian Fulop.

„Astăzi, ziua de amintire a Holocaustului în Israel, onorăm memoria celor 6 milioane de evrei umiliţi, torturaţi şi ucişi în urmă cu opt decenii. (…) Anul acesta se împlinesc 80 de ani de la începutul operaţiunilor de ucidere în masă a evreilor. Memoria rămâne vie doar dacă o persoană o transformă în ceva relevant pentru sine. (…) Astăzi am organizat acest eveniment special, ‘Zikaron BaSalon’, care se traduce prin ‘Amintiri din sufragerie’. Într-un cadru intim, un supravieţuitor al Holocaustului este invitat să îşi spună povestea pentru ca memoria acestei tragedii să fie transmisă mai departe generaţiilor tinere. Povestea sa este despre un trecut teribil pe care noi avem datoria să îl aducem mai departe”, a spus Saranga.

Octavian Fulop, supravieţuitor al lagărelor de concentrare şi exterminare ale Germaniei naziste, a evocat momentele grele prin care a trecut în anii Holocaustului. Acesta este originar din Transilvania, iar când a ajuns în lagăr era copil, avea 13 ani şi jumătate. Părinţii lui au murit în acele lagăre.

„Pentru mine acest eveniment a fost un dezastru. Am pierdut părinţii, am pierdut rudele, am pierdut prietenii, singurul din toată familia mea, nu ştiu câţi sunt, 50 – 60, sunt singurul supravieţuitor care a fost în lagăr. (…) Am realizat o familie, am un fiu, am doi nepoţi, soţia am pierdut-o anul trecut după 66 de ani de căsătorie. Una din marile mele mândrii e că sunt contemporan al renaşterii poporului meu din cenuşă, ăsta e un lucru mare, că după două milenii s-a refăcut Statul Israel, visul nostru milenar, sigur, prin jertfă mare a fiilor săi, din care foarte mulţi au dat jertfa supremă. Acest cămin al nostru pe care îl avem astăzi ocupă un loc mândru în marea familie a popoarelor şi ne asigură că ce s-a întâmplat, acea crimă odioasă, Holocaustul, unicul în istoria omenirii, nu se va mai putea întâmpla”, a afirmat Fulop.

El a menţionat că din Transilvania de Nord au fost deportaţi circa 140.000 de evrei, din care au supravieţuit 10%, iar la ora actuală în România mai sunt 25 de supravieţuitori ai lagărelor germane.

„Mi s-a pus întrebarea dacă atunci când eram în lagăr mi-am pierdut sau nu mi-am pierdut credinţa. Credinţa nu am pierdut-o niciodată în Dumnezeu. (…) Am avut convingerea că voi supravieţui. Veneau femei la sârma ghimpată, care era încărcată cu curent electric şi puneau mâna şi se sinucideau. Foarte multe sinucideri erau, dar niciodată nu mi-am pus problema să mă sinucid, nici în cele mai grele condiţii, copil fiind. M-a ajutat Dumnezeu şi niciodată nu am fost singur, întotdeauna am avut un fel de echipă, colectiv, şi după eliberare şi înainte de eliberare. Asta era salvarea. Dacă eşti singur eşti pierdut, eram convins”, a spus Octavian Fulop.

Întrebat dacă i-a iertat pe cei care au făcut acele atrocităţi, Fulop a răspuns: „În acel moment, când eram acolo, pierzi părinţii, pierzi rudele, pierzi prietenii, şi nu în orice fel, prin gazare, nevinovaţi, ei nu au morminte (…), sigur că în acea judecată, spun ce am simţit în acel moment, după eliberare aveam o ură în mine, să fiu sincer. Acum judec altfel. La ora actuală nu pot considera vinovat întregul popor german. (…) Dar cei care au ordonat, cei care au fost călăi, pe aceştia nu îi pot ierta niciodată, toată viaţa. Adică sunt oameni nevinovaţi, dar pe cei care au fost călăi, cei care au dat ordin, că şi călăul a mers pe baza unui ordin, asta nu am putut ierta şi nu iert. Pentru mine e imposibil”.

La eveniment au participat, printre alţii, preşedintele Senatului, Anca Dragu, preşedintele Camerei Deputaţilor, Ludovic Orban, senatorul PSD Titus Corlăţean şi ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu.

Primul stat din Europa ce a legiferat mãsuri șovine

Ungaria a fost primul stat din Europa interbelicã ce a legiferat mãsuri șovine. Încã din 1920 a adoptat legea privind reglementarea admiterii în învãțãmântul superior, scopul declarat al legii fiind „contingentarea cu înțeleaptã chibzuințã a numãrului studenþilor”. În realitate, era vorba de limitarea la anumite procente a studenților aparținând naționalitãților conlocuitoare.
Începând din 1938, s-au luat o serie de mãsuri antievreiești. Legea numitã „Asigurarea mai eficientã a echilibrului vieții sociale și economice” limita accesul evreimii la viața economicã și socialã din Ungaria. Circa 250.000 de evrei și-au pierdut locurile de muncã. Peste numai o jumãtate de an, parlamentul ungar a adoptat o altã lege antisemitã care stabilea cã trebuiau considerți evrei, alãturi de cei de religie israelitã, toți cei cu un pãrinte ori doi bunici de religie iudaicã în momentul, ori înaintea intrãrii în vigoare a legii. Noțiunea de evreu a fost extinsã ulterior prin legea din 1941, privind „apãrarea rasei”„A treia lege evreiascã” interzicea cãsãtoriile mixte.
Evreii din Transilvania cedatã au fost adunați în ghetouri, apoi, cãtre sfârșitul rãzboiului (15 mai – 9 iulie 1944) trimiși la Auschwitz, nu câte 3.000 de oameni pe zi, cum raportase Edmund Veesenmayer, emisarul special al lui Hitler la Budapesta, ci câte 12.000, uneori chiar 14.000 de oameni pe zi. Autoritãțile naziste de la Berlin au fost uimite de eficiența autoritãților horthyste, fiind nevoite, uneori, sã le tempereze din lipsa unui numãr corespunzãtor de facilitãți pentru gazare și incinerare. Este semnificativ faptul cã, pentru a putea primi evreii din Ungaria, la Auschwitz au fost întãrite furnalele și coșurile, au fost repuse în funcțiune vechile camere de gazare, s-au sãpat șanțuri pentru arderea cadavrelor, ce nu mai intrau la crematoriu, a fost mãrit personalul de circa patru ori.
În total, au fost deportați circa 450.000 de evrei. Dintre aceștia, peste 20.000 de evrei români, polonezi și slovaci au fost trimiși în 1941 în zonele abia cucerite din Polonia rãsãriteanã, la muncã forțatã. Abia au scãpat câțiva de la moarte, pentru a evada și a povesti cele întâmplate. Alți peste 50.000 de evrei au fost trimiși de autoritãțile horthyste, tot în cursul rãzboiului, în detașamente de muncã forțatã pe teritoriul Ucrainei. Șase din șapte oameni au murit.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut