Martori ai prezenței lui Dumnezeu în lume, astăzi

În aceste zile de început de an, când se răsfrânge lumina marii Sărbători a Botezului Domnului, credincioșii sunt invitați să descopere învățătura Sfântului Ioan, cel chemat să pregătească Calea Domnului. Fiecare creștin poate fi, trebuie să fie „degetul arătător al Sfântului Ioan” pentru a-L arăta pe Hristos lumii, astăzi.

Textul evanghelic proclamat la Sărbătoarea Botezului Domnului îl prezintă pe Isus, care a venit din Galileea la Iordan pentru a fi botezat de către Ioan (cf Mt 3,13-17). Mulți oameni au venit din acele ținuturi, la Iordan, pentru a-l asculta pe marele prooroc de la care primeau vestea eliberării, a venirii Împărăției lui Dumnezeu, dar și pentru a fi botezați. Botezul administrat de Sfântul Ioan era un act penitențial care invita poporul la un gest de smerenie în fața lui Dumnezeu, la a începe o nouă viață. Prin scufundarea în apă omul își recunoștea greșelile, implora de la Dumnezeu purificarea de propriile păcate și era trimis să-și schimbe comportamentul vechi.

La fel și noi, astăzi, după ce ne mărturisim păcatele și primim dezlegarea de la preot, avem de îndeplinit un canon și o facem cu dorința de a fi mai buni, de a ne îndrepta, de a-L arăta pe Hristos și de a-L urma, de a primi cuvântul Său și a-l împlini în viața noastră.

Botezul lui Isus la Iordan ne dezvăluie cea dintâi arătare a lui Dumnezeu. Îl vedem pe Isus stând în rând cu păcătoșii. Dacă analizăm atitudinea Mântuitorului, ne dăm seama că, de cele mai multe ori, nu este conformă atitudinii noastre. Trăim sub asaltul unui val de informații care ne împing să fim super-activi și, ca urmare, nu mai avem răbdare cu noi înșine, cu cei de lângă noi, nu mai avem timp nici pentru Dumnezeu. Am conștientizat deseori această realitate, spre exemplu atunci când, în timp ce stăm la rând pentru a plăti o factură sau pentru a cumpăra ceva, vedem concetățeni ai noștri care vin și intră în față „pentru că sunt grăbiți”. Le lipsește timpul, răbdarea, dar le lipsește și respectul pentru cei care așteaptă.

Iată că Mântuitorul ne dă tuturor o lecție. El, Fiul lui Dumnezeu, se așază în rând cu păcătoșii, se smerește și dă dovadă de răbdare pentru a-și împlini misiunea. În acest fel ne arată că, pentru a ne îndeplini îndatoririle și pentru a atinge scopul vieții încredințată nouă, aici, pe pământ, avem nevoie de răbdare și de smerenie.

La Botez, Isus se așază în rând cu noi, împlinind cuvântul Scripturii: «Vor chema numele lui Emanuel (Dumnezeu cu noi)» (Isaia 7,14), dar, în același timp, se împlinește și ceea ce Mântuitorul a spus la sfârșitul Evangheliei: «Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor» (Mt 28,19). Iată că Dumnezeu S-a așezat în mijlocul nostru și rămâne cu noi până la sfârșitul veacurilor!

Umilința lui Isus izvorăște și din dorința de a stabili o comuniune deplină cu noi, de a realiza o solidaritate cu omul în starea în care acesta se află și, pentru a o realiza, renunță la El însuși. La aceeași renunțare suntem invitați și noi, astăzi. Pentru a realiza comuniunea cu Dumnezeu suntem chemați să renunțăm la noi înșine, la comoditățile noastre, la plăcerile noastre, la gândurile noastre pentru a-l asculta pe celălalt, pentru a realiza comuniunea cu celălalt.

Un alt cuvânt cheie este că Isus vine (cf Mt 3,13). Cuvântul «vine» ne spune că inițiativa este a lui Isus, care vine în întâmpinarea omului incapabil să răspundă iubirii Sale, incapabil să se îndrepte spre El. Isus este Dumnezeu care a venit, care vine în mod continuu și El este Dumnezeu care va veni. De aceea, să fim încrezători în marele har că Dumnezeu vine și stă cu noi, vine și se așază lângă noi.

Prin harul Botezului devenim cu toții preoți, suntem profeți, avem datoria de a-L vesti pe Isus în familiile noastre, între prieteni, la locul de muncă, de a-L vesti pe Dumnezeu prin propria noastră viață și de a-L arăta pe Hristos «cu degetul arătător» al Sfântului Ioan. Suntem datori de a ne mărturisi credința cu curaj astăzi, nu în viitor.

Începând de astăzi, avem nobila misiune de a construi un regat al Împărăției lui Dumnezeu, aici, pe pământ. Suntem chemați să creștinăm lumea, să transformăm spațiul public în care trăim și ne dorim să fie tot mai bun. Dar, pentru a fi mai bun, trebuie să ne implicăm și nu să stăm pe margine. Pentru a avea un spațiu public sănătos și curat, trebuie să acționăm. Pentru a-l avea și a ne bucura de el, trebuie să ne jertfim, să ne sacrificăm, așa cum au făcut înaintașii noștri. Mai mult, pentru a-L putea arăta pe Isus stăpân al acestui spațiu și a putea «cristifica» societatea în care trăim, avem nevoie de har. Ne spune Mântuitorul: «Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi» (Io 15,16).

Pe noi pe toți Dumnezeu ne-a ales și ne-a chemat. Prin harul Botezului, Isus intră în viața noastră, ne modelează «după asemănarea Sa» și ne permite să trăim în cadrul relației trinitare, a lui Dumnezeu Tatăl care vorbește, Dumnezeu Fiul care a intrat în apele Iordanului și Dumnezeu Spiritul Sfânt care S-a arătat în chip de porumbel la Botezul Domnului și acum, la fel ca atunci, la râul Iordanului. Așadar, să fim martori ai prezenței lui Dumnezeu în lume, astăzi. Aceasta este demnitatea noastră, chemarea noastră sfântă și identitatea noastră plină de har: să-L mărturisim pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care vine la noi și rămâne cu noi prin Taina Botezului.

Pr. Marius CERGHIZAN
Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla