Marginalii. Joia Culturală TEMCO – AGORA culturii române

Evenimentul, realizat cu sprijinul ziarelor FĂCLIA şi CURIERUL DE VÎLCEA şi desfăşurat zilele trecute, a făcut, ca niciodată aproape, neîncăpătoare sala de conferinţe din Palatul Temco, interesul stîrnit de tematica reuniunii fiind unul cu totul şi cu totul special. A fost, înainte de toate, o ediţie îndoliată, In memoriam Constantin Mustaţă, colegul şi prietenul nostru, dispărut prematur şi nedrept cu cîteva luni în urmă. Numărul mare de participanţi la manifestare, al celor care au dorit să rostească cuvinte-lacrimă în amintirea regretatului publicist, scriitor, ziarist a reprezentat dovada peremptorie că el nu poate fi uitat, că tot ceea ce a scris, adesea cu un curaj nebun, e probat de timpul istoric pe care îl parcurgem. Cei de faţă au hotărît să fie făcute demersurile necesare ca lui Constantin Mustaţă să-i fie acordat, post-mortem, titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca, titlu pe care îl merită cu prisosinţă. Constantin Mustaţă a fost evocat de criticul şi istoricul literar dr. Mircea Popa („Ne lipseşte Constantin Mustaţă, el, care ani de zile a fost sufletul acestor reuniuni”…), istoricul dr. Vasile Lechinţan („Mustaţă a îngrijit această carte – e vorba despre volumul lui Ioan Cosmuţa, Cu „truck-ul” prin America – cu mult entuziasm, cu o iubire de viaţă extraordinară: a fost omul care nu s-a lăsat lovit de multe lovituri ale destinului nostru naţional şi nu a acceptat compromisuri. Fapta lui Mustaţă de a lua atitudine a fost meritorie, marile noastre personalităţi trăiesc prin înregistrările, ulterior prin scrierile lui. A iubit atît de mult Clujul, iar timpul frumos al primăverii clujene a făcut să ne părăsească. A pus suflet pentru noi, apărîndu-ne demnitatea şi făcîndu-ne să înţelegem că nu avem dreptul să fim suflete chircite”), prof. Alexandru Stănescu (cu un poem dedicat celui evocat). Şi scriitorul vîlcean Ioan Barbu a ţinut să-l evoce pe Constantin Mustaţă ca pe un adevărat frate, ca pe o „lacrimă care se transformă în candelă. Timpul n-a mai avut răbdare – nu timpul, ci unii duşmani ai lui şi ai ţării n-au mai avut răbdare”… Amfitrionul reuniunii, Prof.dr.ing. Pompiliu Manea, a invitat-o la cuvînt pe dna Gloria Mustaţă, care a mulţumit celor care au vorbit despre soţul său dispărut, „care s-ar fi bucurat nespus să fie aici, printre prieteni; a scris cu o pasiune teribilă, a lăsat multe proiecte neterminate, a ars şi şi-a consumat energia pentru scrierile lui”…

Odată încheiată seria evocărilor s-a trecut la comentarii despre două cărţi apărute recent: cartea inginerului hidrotehnic român-canadian Ioan Cosmuţa – Cu „truck”-ul prin America (ultima carte îngrijită de Constantin Mustaţă, Ed. Antim Ivireanul, Rm. Vîlcea, 2013). Prof. dr. Mircea Popa a remarcat neastîmpărul bravului constructor de hidrocentrale Ioan Cosmuţa (în România, Canada, Africa), un om dedicat muncii şi dăruit cu un acut simţ al observaţiei, căruia călătoria cu camionul, alături de prietenul Georgică, îi oferă nu doar informaţii de cultură generală despre oraşe, populaţii, natura generoasă a Americii, ci şi pretexte pentru scrierea cărţii; la rîndul său, Prof. dr. Corneliu Nicolescu s-a referit la demersul autorului de a împărtăşi cu noi referenţial America, pe care ne-o prezintă prin ochii unui canadian. Itinerariul surprinde ceea ce e mai important, oferind o privire panoramică asupra Americii de acum 2-3 ani. Conf. dr. Viorel Hodiş a atras atenţia asupra memoriei formidabile a autorului – care „ a construit cetăţi de lumină pe trei continente” – subliniind că această carte este o adevărată enciclopedie, în timp ce scriitorul Constantin Zărnescu a asemuit călătoria lui Ioan Cosmuţa de-a lungul şi de-a latul Americii cu aceea a lui Don Quijote • cea de a doua carte, Constelaţia dalmată, a scriitorului, ziaristului şi editorului Ioan Barbu de la Rîmnicu Vîlcea: o carte în care Barbu scrie despre alţii, dar şi alţii scriu despre el, o carte apărută în anul în care autorul împlineşte 75 de ani de viaţă şi 55 de ani în slujba cuvîntului scris. Potrivit gazdei evenimentului, Prof.dr. ing. Pompiliu Manea, cartea este una cutremurătoare, dacă ne gîndim doar la povestirea ce deschide volumul, „Fîntîna Albă”, care rememorează întîmplări reale, tragice. Avem o selecţie din cele mai frumoase povestiri ale lui Ioan Barbu – e o povestire mare care include în ea alte povestiri – dar şi cele mai dragi consideraţii pe care confraţii de condei i le-au adresat lui Ioan Barbu în an aniversar.

A consemnat Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro