Marea Neagră: apărarea intereselor României nu mai poate aștepta

În ultimul an, forțelor ucrainene le-a fost atribuită o serie de atacuri cu drone asupra unor petroliere din Marea Neagră, asociate flotei din umbră prin care Rusia își comercializează petrolul, deși nu navigau sub pavilion rusesc. Mai multe itinerarii converg către Novorossiisk, un important nod petrolier, unde navele urmau să încarce. În incidentul din 6 octombrie, de lângă Soci, vasul avea, potrivit autorităților ruse, țiței la bord. Miza ucraineană, legitimă, este reducerea veniturilor care alimentează războiul și perturbarea logisticii rusești.

Într-o totală lipsă de empatie față de populația civilă, Rusia a vizat permanent și afectarea economiei ucrainene. Încă din 2023, analiștii militari români anticipau că intensificarea atacurilor rusești asupra porturilor ucrainene de la Marea Neagră și Dunăre, odată cu exportul recoltei de cereale, va crește riscurile de securitate pentru teritoriul românesc învecinat.

Loviturile din 5 și 6 octombrie 2026 asupra navelor civile aflate în tranzit prin zonele economice exclusive (ZEE) ale României și Bulgariei, departe de porturile ucrainene, indică escaladarea conflictului prin afectarea navigației comerciale regionale. Itinerariile navelor lovite, niciuna sub pavilion ucrainean, aveau în comun legătura cu traficul dunărean și traversarea vestului Mării Negre, între gurile Dunării și Bosfor. La nivel strategic, repetarea unor astfel de atacuri poate face navigația prin bazinul pontic suficient de periculoasă și scumpă pentru a descuraja comerțul.

Dincolo de grija pentru negoțul internațional, trebuie să ne îngrijoreze amenințările la adresa infrastructurii critice românești din ZEE. Statele riverane la Marea Nordului, Atlantic și Mediterană sunt deja în alertă față de amenințările hibride. Cu atât mai mult, România trebuie să își protejeze platformele offshore, sondele, sistemele submarine, conductele și conexiunile de comandă și comunicații, inclusiv infrastructura în dezvoltare a proiectului Neptun Deep.

Semnale de alarmă au existat deja. La 20 august, armata a intervenit împotriva unei drone maritime cu explozibil, observată lângă platforma Neptun Alpha. La 5 octombrie, o navă comercială s-a scufundat în ZEE a României, la aproximativ 55 de kilometri sud de Sfântu Gheorghe și la 15–17 kilometri de platforma Pescăruș. Parafrazând finalul primului volum din Moromeții: „Timpul nu mai are răbdare.” Șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, a avertizat că ZEE nu este acoperită de art. 5 al Tratatului Atlanticului de Nord. Chiar dacă a mai precizat că țara noastră ar putea beneficia de sprijinul aliaților și partenerilor, realitatea din teren ar trebui să ne dea fiori reci. Probabil, un sabotaj asupra unui obiectiv strategic precum Neptun Deep ar determina România să solicite consultări în baza articolului 4 al tratatului, în urma cărora aliații să impună măsuri comune de răspuns. Regional, inițiativa Bulgariei, României și Turciei pentru contracararea minelor marine ar putea fi extinsă la alte amenințări, cu adaptarea mandatului și, mai dificil, a capabilităților defensive. Cadrul juridic de protecție a infrastructurilor și de siguranță industrială cuprinde legi recente, precum Legea nr. 165/2016 privind siguranța operațiunilor petroliere offshore și Legea nr. 294/2024 privind reziliența entităților critice și reglementări mai vechi, din perioada în care asertivitatea rusească în Marea Neagră nu era încă deplin înțeleasă, iar proiectul Neptun Deep nu era evaluat ca viitoare entitate critică de importanță europeană deosebită în domeniul extracției de gaze. Legislația trebuie reevaluată în raport cu amenințările actuale și cu importanța strategică a proiectului Neptun Deep. Legea nr. 73/2025 privind controlul utilizării spațiului aerian național nu reglementează nici apărarea spațiului aerian de deasupra ZEE, nici protecția maritimă a acestei zone, care nu este teritoriu național. Aceste misiuni necesită examinarea celorlalte temeiuri juridice aplicabile. În incidentul din august, armata a deschis legitim focul pentru neutralizarea unui pericol concret și iminent. Intervenția a fost justificată din perspectiva protejării infrastructurii prin dreptul la autoapărare, însă, în comunicările publice, MApN nu a precizat temeiul juridic exact al acțiunii sale. Articolul 65 din Legea nr. 17/1990 privind regimul spațiilor maritime prevede atribuții privind măsuri de constrângere împotriva navelor străine, inclusiv în ZEE, dar nu explică singur fundamentarea intervenției împotriva dronei.

În aprecierea mea, cadrul legal trebuie clarificat și, unde este necesar, completat pentru a asigura armatei confortul juridic necesar pentru acțiuni defensive și în ZEE a României. În fapt, unele state își arogă dreptul de a interveni oriunde în lume, justificându-și acțiunile prin dreptul la autoapărare națională. Una dintre caracteristicile lumii de astăzi este apetitul pentru schimbare. Prin oameni, timpul nu mai are răbdare. Legiuitorul trebuie să se grăbească și să ofere instituțiilor de apărare și securitate națională instrumentele juridice necesare pentru protejarea ZEE, unde România exercită, potrivit articolului 9 din Legea nr. 17/1990, drepturi suverane și jurisdicție asupra resurselor naturale și asupra activităților de explorare și exploatare. Iar Executivul trebuie să asigure coordonarea operațională și capabilitățile necesare pentru supraveghere și intervenție împotriva amenințărilor militare și hibride. Norvegia – cel mai mare furnizor de gaze al Europei – poate fi un model de protecție offshore. A abordat cu flexibilitate limitările impuse de „Convenția ONU privind dreptul mării” și a trecut, de exemplu, la patrularea aeriană și maritimă militară sub mandat de sprijin acordat autorităților civile și Pazei de Coastă. Platformele, conductele și instalațiile submarine nu pot aștepta ca următorul incident să ne arate, din nou, ce am fi avut de făcut.