Marea Britanie are nevoie de un sistem mai bun de asistenţă socială

The Guardian

Ultimul sondaj la nivel naţional privind angajarea şi competenţele lucrătorilor din Marea Britanie a dezvăluit că mulţi lucrători se simt mai nesiguri în privinţa locurilor de muncă decît în orice alt moment pe parcursul ultimilor 20 de ani. Potrivit sondajului realizat la nivel naţional odată la 6 ani, munca s-a intensificat, lucrătorilor li se cere să facă mai mult şi să lucreze mai mult, iar pentru prima dată, angajaţii din sectorul public se simt mai nesiguri decît cei din mediul privat.

Motivele acestei situaţii sînt clare. Toate guvernele, începînd cu cel al lui Margaret Thatcher, au promovat ideea unei pieţe a muncii flexibile, ca răspuns corect la globalizare, fără a modifica radical sistemul de protecţie socială, în scopul de a proteja lucrătorii în faţa nesiguranţelor inevitabile. Partidul Conservator şi cel Laburist de azi refuză să se confrunte cu consecinţele grave ale flexibilizării pieţei muncii. În plus, toate partidele britanice sînt în prezent unite pentru a demoniza imigranţii – cei mai flexibili lucrători de pe piaţa muncii.

Atît timp cît acest consens va predomina, din ce în ce mai mulţi oameni vor îngroşa rîndurile “precariatului”, iar incertitudinile cu care se confruntă lucrătorii vor continua să se multiplice şi să se intensifice. Politicienii par disperaţi să apeleze la versiunile lor despre aşa-numita “clasă de mijloc”, fără a putea empatiza cu precariatul, dornici să viseze la sancţiuni noi şi mai dure împotriva celor mai vulnerabili din societate.

În acest context, e nevoie de o opoziţie care să dezvolte o perspectivă alternativă, bazată pe salvarea unui sentiment de solidaritate socială, de empatie şi de compasiune.

Cu toate acestea, în lipsa unui cuvînt de spus în felul în care decurge munca, a unui salariu sigur şi a unor beneficii non-salariale, generatoare de siguranţă, problemele sistemice ale precariatului se vor adînci. Într-adevăr, cei mai mulţi dintre cei aflaţi în această situaţie sînt forţaţi de împrejurări să lucreze sub calificările şi aspiraţiile lor, ştiind că aceste locuri de muncă nu fac decît să le reducă şansele lor viitoare de angajare, apropiate de ceea ce îşi doresc.

Din această perspectivă, Marea Britanie are nevoie de un nou model de protecţie socială. Trebuie să se accepte că locurile de muncă nu sînt o soluţie magică şi că într-o lume globalizată garanţiile privind locul de muncă sînt o promisiune falsă. De asemenea, trebuie să se accepte şi o piaţă a muncii flexibilă, dar, în schimb, să existe o societate în care toată lumea are dreptul la o siguranţă de bază şi la un acces mai echitabil la alte sisteme bazate pe asigurări.