Mai curat, mai…

RADU VIDA

Primăriile nu mai prididesc în a intenta tot felul de acţiuni pentru ca oraşele noastre să fie mai curate. Unele dintre ele sunt preluate din acţiuni europene, altele  emanaţii locale, cu specific, spunând multe despre felul în care cetăţenii din acest colţ de lume înţeleg să trăiască în comunitate.

Mi-a plăcut, spre exemplu, o iniţiativă care a pornit din Moldova, de undeva, şi astăzi, a ajuns în Drobeta Turanu Severin. Îi spune „Oraşe curate”  şi-şi propune ca, în anume zi, oră şi loc, din oraşul itinerant să se strângă toate electrocasnicele uzate. De la mic la mare.

Frumos!

Pentru că, din păcate, frigidere, aragaze, tot felul de maşini de gătit, uscătoare de păr, plite de mărimi variabile ş.a.m.d. se găsesc aruncate peste tot. De preferinţă „în vale”, când e vorba despre zona rurală şi pe te miri unde, când simandicoşii scapă de aceste obiecte, în mediul urban.

La marginile localităţilor sau ascunse în cine ştie ce cotloane, infestează arealul şi resturile materialului lemnos, şi rezultanta demolărilor, şi deşeurile metalifere ale unor firme sau ale populaţiei. Firmele de salubrizare se străduie, realmente, să păstreze localităţile curate şi, desigur, să-şi îndeplinească, cât mai bine cu putinţă, obligaţiile contractuale luate faţă de primării. S-au făcut paşi importanţi la ţară, unde gunoiul menajer este transportat pe gratis (în sensul că serviciile sunt plătite din bugetele locale, desigur). Acolo, problema e că nu toţi oamenii s-au obişnuit să-şi scoată mizeria în pungi, în faţa locuinţelor. Şi preferă, de 2000 de ani… „valea” apelor curgătoare. Există însă şi un avantaj, dacă-i putem spune aşa: nu se aruncă mai nimic pe drumul principal, în şanţuri, pe uliţele – e drept – năpădite de noroi sau praf, după anotimp, caz şi putirinţa primarilor de a se ţine de cuvânt şi a moderniza satele patriei.

La oraş însă… „orăşeanul” (cel care se ţine mai civilizat, mai învăţat şi mai curat decât semenii de la ţară), acest om nou şi eclectic, totodată, venit de departe şi, ajuns aproape de pestilenţialul urban, se întrece în a face din localităţile unde vieţuieşte o hazna. Uitaţi-vă pe jos? Veţi găsi toate mizeriile lumii, adunate pe trotuare, în preajma pubelelor, la coşurile de gunoi. Nu scapă nici trotuarul, nici carosabilul, nici colţurile mai dosite, nici străzile lăturalnice, nici cele principale… Iar pe „firma” asta murdară se scrie cu de toate: hârtii mototolite sau nu, sticle de tot felul, excremente de animale de companie şi haine uzate, pantofi scofâlciţi… Vorbim de oraşe verzi, dar ne îngălbenim de ciudă când vedem promiscuitatea în care trăim.

Dăunăzi am vizitat portul Malmö şi am remarcat că este murdar… ziua. Dar noaptea se curăţă-bec! Erau tot felul de naţii din cele pustietăţi în peisajul zilei, aşa că am întrebat un urmaş al vikingilor, recepţionar la hotelul la care am tras, unde sunt suedezii? Mi-a răspuns simplu: „La muncă!. Pe când ăştia nu fac altceva decât să tragă, toată ziua, la narghilea şi să împută locul”. Noi nu avem pe cine da vina. Suntem singurii care facem mizerie. Şi, pentru că există o soluţie, trebuie să v-o deconspir: nu mai aruncaţi nimic pe jos! Veţi avea marea surpriză să trăiţi mai curat, mai sănătos, mai… Căci, biletele rezultate din transportul în comun, pungile cu shaorma şi covrigei, chiştoacele, toate celelalte mizerii îşi au locul lor.

În lada de gunoi!