Măcar acum să se fi astîmpărat Băsescu

Ilie CĂLIAN

Marele eveniment de la Bucureşti, din aceste zile, a fost vizita premierului chinez Li Keqiang, însoţit de o delegaţie de oameni de afaceri, reprezentînd circa 200 de companii chineze, la o întîlnire cu premieri din ţări din Europa Centrală şi de Est, urmată de Forumul Economic China – Europa Centrală şi de Est. Summitul a fost precedat de două “măgării”. Una – de la Bruxelles, care atrăgea atenţa participanţilor membri ai UE să aibă grijă ce angajamente realizează cu China. Este o “măgărie”, pentru că atunci cînd “vesticii” negociază cu cineva – că e China, că e Rusia sau vreo altă ţară importantă – nu se sinchisesc de interesele noilor veniţi în fosta Piaţă Comună, actuala UE. A doua “măgărie” este românească, indirect prezidenţială. Am zis “indirect”, pentru că nu îi aparţine lui Băsescu, ci consilierului său pe probleme de agricultură, care explica faptul că s-a grăbit să-i aranjeze Ioanei, fiica lui Băsescu, achiziţia moşiei de la Nana, ca să n-o cumpere chinezii! …

Din fericire chinezii nu par a se fi sinchisit de aceste două “măgării” – ori se vor fi mulţumit ca, deocamdată, doar să le ţină minte. Aşa se face că România a semnat cu China acorduri şi memorandumuri, mai cu seamă în domeniul economic, care se ridică la sume fabuloase, în energia nucleară, termo, hidro, regenerabilă, telecomunicaţii, exporturi de carne, tehnologie, cooperare economică şi culturală. Să ne amintim că, în toată perioada cît a fost preşedinte, Traian Băsescu (despre Boc nici nu vorbesc) nu a reuşit nimic – în schimb a reuşit premierul Victor Ponta, cel pe care Băsescu îl ridiculizează mereu.

De altfel, tocmai acum, în aceste zile, şi-a găsit Băsescu să încerce să compromită credibilitatea Guvernului Ponta. Nu mă refer la ridicola convocare a CSAT, pentru buget, (de parcă s-ar prăbuşi lumea şi n-ar mai fi putut aştepta pînă se termină vizita la Bucureşti a premierului Chinei), convocare prin care voia să arate că el este “jupînul”, că-l cheamă la ordine pe prim-ministru, chiar cînd are numeroase probleme cu vizita premierului celei de a doua puteri economice a lumiii. Ci, mai ales, la încăpăţînarea cu care şi-a repetat ameninţările legate de refuzul acceptării bugetului pe anul viitor şi eventuala descoperire a unor chichiţe pentru a-l contesta la Curtea Constituţională. De ani de zile, guvernele României nu reuşeau să încheie adoptarea bugetului pînă la sfîrşitul anului respectiv. Acum, cînd Guvernul Ponta este pe cale să intre în normalitate, s-a găsit Băsescu să se arate, din nou, drept marele apărător al intereselor cetăţenilor români – de parcă nu el a fost acela care a semnat împrumutul îngrozitor cu FMI, dar şi scăderea salariilor, pensiilor, indemnizaţiilor şi creşterea TVA (din mare dragoste pentru români!).

S-a apucat Băsescu să purece proiectul de buget pe 2014. Nu ştiu cît se pricepe la buget. Iată, de pildă, spune el să se ia anumite sume de la un minister, în locul măririi accizei la carburanţi, pentru că, zice el, ministerul respectiv va primi bani de la UE. Aşa o fi, numai că, dacă i se taie ministerului banii aceia, el nu mai poate contribui cu “partea sa” la finanţările de la UE, aşa că nici banii europeni nu mai ajung în România. Este un lucru pe care mă îndoiesc că Băsescu nu-l ştie. Ar fi prea de tot! Nu, el doreşte, utilizînd un populism primitiv, să bage beţe-n roate Guvernului Ponta, să provoace amînarea adoptării bugetului. Adică, să torpileze credibilitatea României exact în momentul istoricei vizite a premierului Chinei la Bucureşti! Pe româneşte: acordurile semnate de Guvernul Ponta nu valorează doi bani, pentru că, iată, el, preşedintele Băsescu, le pulverizează prin refuzul de a accepta bugetul propus de acesta. De altfel, tot el este cel care a dorit să minimalizeze summitul de la Bucureşti şi interesul Chinei pentru Europa Centrală şi de Est, evocînd feluritele sale “experienţei” cu China. Or, aici nu mai este vorba despre dorinţa lui Băsescu de a-i muri capra “vecinului” său Ponta, ci despre interesele României. Iată, nici acum n-a putut Băsescu să se astîmpere şi să pună şi el umărul la această atît de utilă colaborare cu China – dacă nu printr-o implicare binevoitoare, măcar prin tăcere.