Luxemburg – un stat bogat, social şi în curînd supraîndatorat

Handelsblatt

Patria şefului Eurogrupului Jean-Claude Juncker trece drept un paradis al bunăstării şi al statului social. Pensiile sînt mari, salariul minim se aplică. Cu toate acestea, politica de bunăstare excesivă ameninţă să sufoce în curînd statul.

Rezervele Casei de pensii din Luxemburg se cifrează în prezent la 11 miliarde euro, o sumă impresionantă pentru o ţară cu o populaţie de 500.000 de oameni, din care 12 procente sînt pensionari. Şi totuşi, analiştii economici sînt conştienţi că aceşti bani se vor risipi în curînd dacă Marele Ducat nu va întreprinde cît mai repede o reformă fundamentală a sistemului de pensii. Este o situaţie cel puţin bizară. În timp ce premierul luxemburghez Juncker, în calitate de şef al Eurogrupului, împarte de ani de zile sfaturi celorlalţi parteneri din UE în legătură cu politica financiară şi reformele pe care aceştia ar trebui să le adopte pentru a depăşi criza, el însuşi nu pare a fi dispus să le adopte în propria ţară. La o primă privire, Marele Ducat este un paradis social: cei care lucrează aici pot ieşi la pensie la vîrsta de 57 de ani, un pensionar primeşte lunar în jur de 7.000 euro plus o a 13-a pensie; salariul minim este de 1.800 euro, iar angajatele care nasc beneficiază de o primă de circa 1.700 euro.

Numeroasele fonduri, care au făcut din Luxemburg cel mai important centru al industriei fondurilor, după New York, cu un capital investit de peste 2.000 miliarde euro, sînt cele care au adus bunăstarea în Marele Ducat.

O bunăstare care se vede însă acum ameninţată, deoarece în 2011 creşterea economică a fost de 1,6%, iar rata şomajului a crescut la peste 6 procente. Însă cu adevărat îngrijorătoare este o altă cifră: 1.100 procente, reprezentînd datoria implicită a Luxemburgului, după cum reiese din calculele “Fundaţia Economia de Piaţă” (Stiftung Marktwirtschaft)  din Germania. În UE, o valoare comparabilă la acest capitol – care include toate obligaţiile anuale de plată ale unui stat, cum ar fi pensiile, costurile de îngrijire şi rezervele – mai înregistrează doar Irlanda şi Grecia. Italia, Germania şi Finlanda se situează la polul opus, al reţinerii. Luxemburghezii sînt confuzi: stat model sau stat în criză, ce mai sîntem noi acum? “Fundaţiei Economia de Piaţă” înclină mai degrabă către cea de-a doua, deoarece Luxemburgul a evitat pînă acum să îşi adapteze generosul sistem de pensii la tendinţele demografice.

Cetăţenii Luxemburgului cîştigă în medie de două ori şi jumătate mai mult decît media din UE, însă în micul stat nu doar salariile sînt enorme, ci şi pensiile. Pentru a arăta că ţine cont de preocupările venite atît din interior, cît şi din exterior, guvernul luxemburghez a anunţat că va demara, din luna ianuarie a anului viitor, o reformă a pensiilor, care prevede o uşoară majorare a contribuţiilor şi penalizări financiare în cazul celor care vor să iasă la pensie de la vîrsta de 57 de ani.