Lumina literară a Ioanei Costaș: Două cărți, un omagiu și o moștenire eternă

Institutul Francez din România la Cluj-Napoca, a găzduit evenimentul de lansare a două cărți semnate de Olivia-Ioana Costaș, fostă directoare delegată a Institutului în perioada 2019-2022. Din nefericire, Ioana Costaș a părăsit această lume acum mai bine de un an. O adunare numeroasă de participanți, dornici să-și amintească și să o cinstească pe Ioana, s-a strâns în mediateca care îi poartă numele la Institutul Francez.

Cărțile au fost prezentate de Simona Jișa și Alexandru Jurcan, ambii profesori de franceză ai Ioanei. Primul volum, intitulat „Apollinaire ou la flânerie esthétique,” reprezintă teza de doctorat a Oliviei-Ioana Costaș. Simona Jișa a subliniat că această teză explorează conceptul francez de „flaneur,” asociat plimbării și hoinărelii, în contextul întregii creații literare a lui Apollinaire. „Teza abordează o tematică neexplorată până acum în lumea francofonă, avându-l pe Apollinaire ca subiect – un autor complex, dar plin de spirit ludic, care hoinărește printre cuvinte, inventează și evadează din regulile punctuației,” a explicat Simona Jișa.

Cea de-a doua carte, intitulată „Ce am iubit la Alina este cum se spală pe dinți și alte născociri,” cuprinde creațiile lirice ale Ioanei. Alexandru Jurcan, păstrând un ton puternic și evitând patetismul, a ales să poarte o pălărie în semn de omagiu pentru Ioana, inspirată de imaginea de pe coperta cărții. El a subliniat că Ioana a fost mereu eleva de nota zece și a rememorat cu nostalgie amintiri din timpul în care îi era profesor: „Ioana, atunci când îi dădeai o temă, voia două.” Alexandru Jurcan a aprins o lumânare pentru Ioana, o lumânare care a fost cumpărată chiar de Ioana Costaș într-o vizită a domnului Jurcan la ea, la Paris.

În continuare, a avut loc o lectură emoționantă a unor poeme ale Ioanei, readucându-se astfel în atenția publicului spiritul jucăuș și vesel, specific Ioanei în stilul lui Urmuz, cum spunea ea. Doamna Ioana Bican, profesor la Facultatea de Litere, a adresat și ea câteva cuvinte despre Ioana. „În Ioana am avut un interlocutor de o calitate intelectuală și omenească cum un profesor are puțini de-a lungul unei vieți. Ioana era un om care ducea proiectele până la capăt, iar prin apariția acestor două cărți, două proiecte pe care Ioana nu a mai reușit să le finalizeze, au reușit să fie acum duse la final.”

De asemenea, doamna învățătoare Viorica Abrudan a avut un discurs emoționant, demonstrând încă o dată moștenirea culturală și personală atât de prețioasă lăsată de Ioana: “Ioana este un înger cu aripile frânte prea devreme, dar care și-a întins aripile frumuseții, inteligenței, energiei pozitive și a curajului, cinstei, dreptății, omeniei și modestiei, cu care s-a înălțat în patria cerească. Ioana a iubit viața, iar veșnicul ei zâmbet era molipsitor. Acest zâmbet, fereastra sufletului ei, confirma noblețea sufletului său. Marin Preda spunea în romanul Moromeții că timpul era foarte răbdător cu oamenii, ceea ce în zilele noastre se dovedește a fi contrariul, dovadă că nici cu Ioana nu a avut răbdare pentru a-și finaliza proiectele în privința creațiilor literare, nereușind publicarea acestora. Dar iată, că cei dragi ai ei, sub îndrumarea specialiștilor în domeniu, au reușit să ducă la bun sfârșit publicarea volumului de poezii și a lucrării de doctorat”.

Olivia-Ioana Costaș continuă să rămână printre noi, prin aceste cărți care înscriu în eternitate bucuria de a fi a Ioanei, “hoinăreala” sa intelectuală și bunătatea sa aparte, care rămâne vie în sufletele noastre îndurerate, dar pline de  recunoștință pentru că purtăm în ele memoria unui om extraordinar.

Mara A. MUNTEAN