Lumea fără Occident? Nu, deocamdată, şi probabil niciodată

Foreign Policy

Noul summit al ţărilor BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) stîrneşte în Occident un nou acces de îngrijorare în legătură cu faptul că economiile în curs de dezvoltare ar intenţiona să construiască o lume nouă fără a lua în calcul marile puteri occidentale.

Ponderea totală a ţărilor BRICS taie respiraţia. Fiecare dintre ţările membre ale BRICS este, în ceea ce priveşte mărimea, aproape ca un continent, împreună ele reprezintă aproape toate regiunile lumii, iar Produsul Intern Brut (PIB) al acestor ţări poate depăşi în decursul a două decenii PIB-ul ţărilor din G7. Ţările BRICS au contribuit mai mult la creşterea globală decît Occidentul, iar populaţia acestor ţări reprezintă aproape o jumătate din populaţia globului pămîntesc.

Ţările BRICS se pot impune, însă interesele lor strategice constau mai degrabă într-o cooperare mai strînsă cu Occidentul, decît în formarea unui bloc alternativ, care tinde să dea peste cap actuala ordine mondială. Cele mai mari dintre ţările BRICS au încercat o asemenea strategie în trecut şi au suferit un eşec.

Experimentul Indiei cu politica sa de neutralitate în anii războiului rece s-a transformat pentru hinduşi în sărăcie şi a dus la înlăturarea acestei ţări din principalele cluburi mondiale, cum ar fi şi Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU). Se cunoaşte foarte bine cum s-a finalizat şi încercarea Moscovei de a lansa la adresa Occidentului o provocare ideologică şi materială.

În ceea ce priveşte China, ea a renunţat demult la aspiraţia sa maoistă spre o revoluţie mondială. Cei mai importanţi parteneri comerciali ai Chinei sînt în prezent Uniunea Europeană (UE) şi SUA, iar liderii chinezi conştientizează că natura relaţiilor dintre Beijing şi Washington va fi principalul factor determinant al capacităţii Chinei de a a deveni o putere cu adevărat mondială.

Puterea se dispersează în întreg sistemul internaţional, iar BRICS constituie o oglindire a acestui proces. Însă, nu trebuie să se piardă din vedere principala realitate a unei lumi mai multipolare: în cursa pentru influenţă în secolul XXI, SUA îşi menţin încă poziţiile de lider.