LUMEA CĂRŢILOR

 De curînd am avut plăcutul prilej să citesc unsprezece texte-povestiri şi minieseuri-scrise de elevi de la şcoli gimnaziale turdene şi expediate Bibliotecii Municipale „Teodor Murăşanu”, pentru concursul organizat de această instituţie, de mai mulţi ani, cu genericul redat de titlul acestor însemnări. Mai întîi remarc ideea iniţierii acestui concurs, ca o subtilă pledoarie pentru lectură, indiferent dacă textul cărţii se află imprimat pe suport material/hîrtie ori pe suport electronic. Nu am citit de cîţiva ani texte scrise de elevi – fie gimnazişti, fie liceeni –, aşa că am rămas plăcut impresionat la finalul lecturilor, fiindcă am realizat că autorii adolescenţi sînt cititori consecvenţi şi au scris pînă acum relativ multe pagini, căci stilul lor este suficient de evoluat.
Nu bănuiesc pe nimeni de compilaţii, susţin că toţi participanţii la această ediţie a concursului literar Lumea cărţilor sînt, indubitabil, inteligenţi, talentaţi şi cu deosebire cititori fervenţi. Orice lector al acestor texte rămîne cu convingerea că unii autori vor ocupa locul meritat între scriitorii turdeni: prozatori, istorici şi critici literari, eseişti, jurnalişti. Fireşte, ei vor îmbrăţişa profesii felurite, însă scrisul ar trebui să devină şi să rămînă cel puţin pentru unii o constantă şi să-i propulseze din anonimat.
Elevii-autori, ale căror texte constituie motivul constatărilor mele, sînt următorii: Maria Avramescu, Nicoleta Daniela Moldovan (Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”), Andrei Bratu, Iuliana Chihaia, Sabin Tudor Crişan, Anamaria Raita (Şcoala Gimnazială „Avram Iancu”), Maria Cheţan (Şcoala Gimnazială „Andrei Şaguna”), Cristian Dumitrescu, Daniel Florea şi Răzvan Moldovan, Oana Rus (Şcoala Gimnazială „Horea Cloşca şi Crişan”), Elena Claudia Preda (Şcoala Gimnazială „Ioan Opriş”).
Pentru aceşti foarte tineri cititori de cărţi şi autori de povestiri şi minieseuri/tablete, cartea constituie mai mult decît prieten de netăgăduit, ea devine personaj, posesoarea unei lumi misterioase, în care acţionează alte personaje, multe dintre acestea fiindu-ne cunoscute din literatura pentru copii şi preadolescenţi, chiar autori clasici, ca de exemplu Ion Creangă.
Foarte tinerii autori au în comun cîteva calităţi esenţiale: inteligenţă nativă, însemnate lecturi adecvate vîrstei lor, respect şi afecţiune pentru Carte, implicit pentru lectură. Reamintesc frumoasa definiţie dată lecturii de istoricul şi criticul literar francez Émile Faguet: „Arta de a citi înseamnă arta de a gîndi, plus încă ceva”. Aceşti juni autori parcă mai deţin şi „arta” scrisului.

Mircea Ioan CASIMCEA