Loialitate asiatică în schimbul unei felii din “tarta afgană”

Nezavisimaia Gazeta

Preşedinţii Kazahstanului, Kîrgîzstanului şi Uzbekistanului au fost invitaţi pentru prima dată la un summit al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), însă ei nu participă în 20-21 mai la Chicago, ci participa miniştrii de externe. Deocamdată, nu se cunoaşte la ce nivel va fi reprezentat la summit Tadjikistanul. Invitaţia a fost menită să exprime recunoştinţa NATO faţă de aceste ţări, pentru sprijinul acordat în operaţiunile din Afganistan şi să obţină acordul lor în problema înfiinţării de noi obiective militare în regiune. Acestea ar fi necesare în primul rînd pentru dislocarea unităţilor şi tehnicii militare ce vor fi retrase din Afganistan, iar în al doilea rînd pentru consolidarea prezenţei în această regiune problematică, ce se învecinează cu statul afgan.

În opinia directorului Grupului de evaluare a riscurilor, Dosîp Satpaev, “invitaţia liderilor din Asia Centrală la summit atestă schimbarea NATO însăşi”. Acesta consideră că o asemenea schimbare de strategie ar putea atesta majorarea numărului de conflicte regionale din întreaga lume, iar Asia Centrală face parte, potrivit experţilor, din categoria zonelor cu risc crescut. “Aceasta este logica internă de dezvoltare a NATO, care aspiră la o participare maximă în mecanismele de asigurare a securităţii în diferite regiuni”, este de părere Satpaev.

SUA doresc să-şi consolideze ferm poziţiile în Asia Centrală, iar scopul strategic al politicii regionale americane este înfiinţarea de obiective militare în regiune. Asia Centrală este o regiune extrem de importantă strategic. De aici, SUA pot ţine în frîu trei mari puteri: Rusia, China şi Iran. Un interes special pentru Washington îl reprezintă localitatea Murghab, situată la graniţa dintre China şi Tadjikistan, un loc minunat pentru amplasarea unui punct de supraveghere radio, în scopul monitorizării vastului teritoriu chinez. De asemenea, în Tadjikistan SUA ar avea planuri şi referitor la aeroportul Ayni.

În Kîrgîzstan, Washingtonul este interesat, pe lîngă extinderea centrului de tranzit de la Manas, şi de sudul ţării – regiunile Batken sau Osh. În ceea ce priveşte Kazahstanul şi Uzbekistanul,aceste ţări pot reprezenta interes în planul accesului la mijloacele locale de comunicaţie aviatică şi terestră. Deocamdată, nu există informaţii privind posibila amplasare pe teritoriul kazah sau uzbec a unor baze NATO.

Cu toate acestea, lucrurile se pot schimba, deoarece situaţia din Afganistan, departe de a fi una stabilă, a obligat ţările din NATO să modifice, cu acordul conducerii locale, graficul retragerii trupelor: după cum a declarat preşedintele afgan Hamid Karzai, trupele coaliţiei vor rămîne în Afganistan pînă în 2024.

În aceste condiţii, summitul NATO de la Chicago capătă un statut foarte important: el decide soarta Afganistanului după retragerea, în 2014, a Forţelor Internaţionale de Securitate, iar pentru NATO este important să ţină cont de interesul din partea ţărilor regiunii.

Este clar că toate aceste ţări vor vedea în NATO un jucător suplimentar tocmai pentru obţinerea unui echilibru de forţe. Majoritatea ţărilor din regiune sînt membre ale Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) şi Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai (OCS), însă tocmai întărirea influenţei ruse şi chineze, atît economică, cît şi politico-militară, le îngrijorează foarte tare. Din acest motiv, întărirea NATO în regiune ar putea echilibra vectorii de influenţă.

De asemenea, consolidarea NATO în regiune promite dividende elitelor locale, la care, de regulă, acestea nu renunţă. Ţările NATO alocă pentru sprijinirea Afganistanului pînă la 4 miliarde de dolari pe an, iar noii parteneri ai NATO nu ar fi împotrivă să obţină o mică felie din “tarta afgană”. Pentru majoritatea ţărilor din Asia Centrală este vorba despre un negoţ: loialitate şi sprijin în schimbul unor dividende. Nu doar economice, ci şi politice.