Liderii Europei incită la un şovinism anti-imigranţi

Statutul de membru al UE ar trebui să confere cetăţenilor unei ţări dreptul la libera circulaţie, fără discriminare pe motive de naţionalitate. Populaţiile din Bulgaria şi România au fost vizate de marile puteri europene pentru eliminarea acestor drepturi, consideră Julie Hyland, membră a Boardului editorial al World Socialist Web Site (WSWS), centrul de ştiri şi informaţie online al Comitetului Internaţional al celei de-a Patra Internaţionale (CIPI), într-un articol pe acest site.

UE a fost de acord să amîne o decizie privind aderarea Bulgariei şi României la spaţiul Schengen. Ambele ţări sînt membre ale UE şi, conform Comisiei Europene, şi-au îndeplinit obligaţiile care le revin în temeiul tratatului. După doi ani de amînare, cetăţenii lor sînt în cele din urmă eligibili pentru a munci în UE fără restricţii, începînd cu 2014. Dar Consiliul JAI din 7-8 martie a amînat acordul, după ce ministrul german de interne Hans-Peter Friedrich a declarat că ţara sa va exercita dreptul de veto faţă de apartenenţa celor două ţări la spaţiul Schengen.

Friedrich a întrebat cu dispreţ: “Oare libera circulaţie în Europa înseamnă că ne putem aştepta într-o zi ca persoane de oriunde din Europa, care cred că pot trăi bazîndu-se pe asistenţa socială din Germania mai bine decît în propriile lor ţări, să vină în Germania?” “Cei care vin doar pentru a primi ajutor social şi abuza astfel de libertatea lor de mişcare trebuie să fie împiedicaţi în mod eficient să facă acest lucru”, a insistat el.

Germania nu este singură în acest demers. Marea Britanie, Franţa, Olanda şi Austria au făcut declaraţii similare. Atitudinea lor expune pretenţia misiunii progresiste de “armonizare” a UE, care a fost condusă cel mai strident la momentul colapsului URSS şi al statelor sale satelit.

În perioada următoare, economiile acestor ţări au fost “jefuite”, în contextul în care UE a cerut privatizări ample şi distrugerea unor prevederi extinse de asistenţă socială. Acest lucru a fost justificat pe motiv că “ajustarea structurală” era necesară pentru a fi integrat pe deplin în clubul european.

În schimb, chiar după ce multe dintre ţările est-europene au fost acceptate în UE (Bulgaria şi România în 2007) nu s-a pus capăt durerii. Rezultatul este creşterea şomajului, lipsa de locuri de muncă, nesiguranţa economică. Bulgaria şi România sînt cele două ţări cele mai sărace din UE, cu jumătate din populaţia lor expusă riscului sărăciei.

UE recunoaşte că elitele conducătoare din Bulgaria şi România au făcut tot ce li s-a cerut. Dar recunoaşte “cu sadism”, şi că însuşi “succesul” acestei strategii distructive înseamnă că populaţiilor lor nu trebuie să li se permită drepturile ce le revin în calitate de cetăţeni ai UE, deoarece sărăcirea ce le-a fost provocată le face nedorite.

Ivan Krastev, preşedintele think-tank-ului Centrul pentru Strategii Liberale din Bulgaria, a declarat pentru Financial Times: “Ideea a fost că tranziţia este dureroasă, provoacă suferinţă. Dar acum [odată cu aderarea la UE] era de presupus să avem o viaţă total diferită. Urma să trăim dacă nu la fel ca germanii, cel puţin la fel ca grecii. Acest lucru nu s-a întîmplat niciodată”.

Declaraţia lui rezumă imensa schimbare care a avut loc în relaţiile de clasă europene. Timp de peste un deceniu, ţările din Europa de Est s-au străduit să trăiască “ca grecii”, dar mai degrabă decît să adere la o Europă a prosperităţii, s-au alăturat unei Europe a austerităţii.

Grecia a fost laboratorul în care burghezia europeană a folosit criza capitalistă globală pentru a lansa terapia de şoc pe care a introdus-o în Europa de Est. În urma a cinci ani de austeritate sălbatică, şomajul din Grecia a ajuns la peste 25% şi aproape 50% în rîndul tinerilor; băncile de alimente sînt un mod de viaţă pentru zeci de mii de oameni iar îngrijirea sănătăţii şi asigurarea educaţiei se îndreaptă către un blocaj.

În loc să progreseze la nivelul superior prin condiţii de tipul celor impuse Bulgariei şi României, situaţia de pe continent regresează pînă la un punct de referinţă care nu mai este nici măcar cel din Europa de Est, ci din China. Atitudinea marilor puteri europene faţă de Bulgaria şi România nu este doar o chestiune de aroganţă de mare putere. Răsplata de clasă joacă rolul său. Ambele ţări au avut mişcări de masă împotriva austerităţii dictate de UE, care au doborît guverne asociate cu aceste politici – în aprilie anul trecut, în România, şi luna trecută, în Bulgaria.

Drept pedeapsă, populaţia activă din aceste ţări este acum calomniată ca fiind paraziţi ai bunăstării şi este ţinută practic în captivitate, în timp ce capitalul financiar este liber “să jefuiască” Europa fără oprelişte. Între timp, o propagandă vicioasă împotriva “turismului beneficiilor” este folosită pentru a deturna atenţia de la sursa reală a creşterii şomajului şi scăderii salariilor, care se află în politicile guvernamentale dictate de paraziţii reali ai societăţii – oligarhia financiară.

În timp ce reduce salariile şi înăspreşte condiţiile, guvernul condus de “Noua Democraţie” în Grecia, în coaliţie cu PASOK, social-democrat, şi Stînga Democratică, autorizează razii împotriva imigranţilor şi alte măsuri rasiste, tot aşa cum îşi însuşeşte politici ale formaţiunii “Zori de Aur” fascist.

Aceeaşi tendinţă este în curs în întreaga Europă de Vest, în contextul în care partide social-democrate preiau tot mai mult iniţiativa. În Germania, primarul social-democrat al oraşului Duisburg, Soren Link, a dezlănţuit o tiradă murdară, rasistă, împotriva imigranţilor est-europeni, plîngîndu-se că prezenţa lor drenează resurse de la cetăţenii “nativi”. În Franţa, guvernul condus de Partidul Socialist al lui François Hollande continuă politicile preşedintelui gaullist Nicolas Sarkozy, efectuînd razii în tabere de imigranţi şi deportări în masă, ca şi cum ar fi în concurenţă cu Frontul Naţional. În Marea Britanie, Partidul Laburist susţine “controale maxime” asupra imigraţiei est-europene, în temeiul cererii, din nou însuşite de la Partidul Naţional Britanic fascist, “locuri de muncă britanice pentru lucrători britanici”.

Cererile de a le interzice imigranţilor drepturile la asistenţă socială – printre care asistenţă de sănătate şi locuinţe – sînt folosite pentru a justifica afirmaţia că prevederile sociale nu mai sînt accesibile şi trebuie eliminate.

Responsabilitatea politică pentru această ofensivă reacţionară revine unor grupuri de pseudo-stînga, cum ar fi Syriza în Grecia, care, în timp ce susţine că se opune austerităţii şi rasismului, apără sistemul bazat pe profit, care este sursa ambelor şi mecanismul primar prin care asaltul elitei conducătoare este coordonat şi impus – UE.