Libia: Disputele pentru putere fracturează unitatea autorităţii rebele

El Pais
Comandanţii militari islamişti sînt împotriva unui guvern de tehnocraţi. Nu există sondaje disponibile în Libia şi de abia acum începe să fie elaborată o lege a partidelor. Săptămîna trecută a avut loc prima reuniune între înalţi oficiali şi personalităţi interesate de incipientul proces politic. După răsturnarea lui Muammar Gaddafi, autorităţile rebele îşi dedică forţele reconcilierii. “Sînt vremuri pentru unitate”, asigură Farage Sayeh, însărcinat cu proiectarea strategiei instituţionale a viitoarei Libii. Însă prima dispută deja a început: Ismail Salabi, comandantul Brigăzii 17 Februarie, crucială în apărarea oraşului Benghazi, i-a criticat zilele trecute pe cei care deţin frîiele puterii.
“Comitetul Executiv (guvernul condus de Mahmud Yibril) nu mai este necesar, pentru că reprezintă rămăşiţe ale vechiului regim. Ar trebui să demisioneze toţi, de sus pînă jos”, a spus Salabi. Pe fronturile luptei au participat cetăţeni de toate categoriile sociale şi orientare ideologică. Dar un mare număr de şefi militari – Abdelhakim Belhaj, la Tripoli, şi Ismail Salabi, la Benghazi – sînt militari de carieră care au luptat deja într-o ţară musulmană şi care nu îşi ascund afilierea islamistă, deşi resping conexiunile cu Al Qaida. Dar la sediul guvernului din Tripoli costumele cu cravată şi feţele bărbierite sînt o regulă. Liberali, avocaţi, tehnocraţi, oameni de afaceri şi foşti exilaţi, mai ales în SUA, compun executivul. Femeile strălucesc prin absenţă.
Dar la vîrful puterii nu sînt prezenţi islamişti. Salabi nu are încredere – şi mulţi cetăţeni sînt de aceeaşi părere – în modul în care executivul va conduce şi în mulţi din foştii membri ai regimului Gaddafi. “Mulţi laici au propria agendă şi le-ar plăcea să ne eticheteze ca extremişti pentru a ne îndepărta de comunitatea internaţională şi a suscita diviziunea, de care ar beneficia tiranul. La urma urmei, guvernul nu a vorbit decît despre decongelarea fondurilor (regimului lui Gaddafi)”, spune el. Salabi îl sprijină pe Mustafa Abdel Yalil, preşedintele Consiliui Naţional de Tranziţie (CNT care deţine frîiele guvernului). Dar a asigurat că va trimite un memoradum CNT şi aliaţilor străini, care au sprijinit revoluţia, pentru ca banii decongelaţi să nu ajungă în mîinile aceloraşi funcţionari ai lui Gaddafi.
Este unul din riscurile care pîndesc. Deblocarea a 15 miliarde de dolari, într-o ţară cu beneficii petroliere uriaşe rîvnite de puterile mondiale, corupţia îngrijorează. “Îl cunosc pe Salabi. Este bine intenţionat, dar persoanele care nu sînt în guvern nu ştiu ceea ce se întîmplă”, este de părere strategul Farage Sayeh, care, asemeni majorităţii libienilor, nu vede vreo ameninţare islamistă. “Islamiştii sînt bine organizaţi. Urmează linia partidului tunisian En Nahda sau a Fraţilor Musulmani egipteni. Lucrează de mulţi ani, dar nu au un leadership vizibil. Cred că există o luptă internă în organizaţia lor”, explică Sayeh.
Nu este deloc clar, potrivit analiştilor, dacă viitorul guvern va fi hotărît prooccidental, deşi Libia are mare nevoie de investiţiile companiilor străine pentru activitatea sa petrolieră. Executivul interimar a respins orice desfăşurare militară străină şi a respins posibilitatea de a-l extrăda pe unul din responsabilii atentatului aerian de la Lockerbie, din 1988, soldat cu moartea a circa 300 de persoane. Colaborarea serviciilor secrete ale lui Gaddafi cu CIA şi spionajul britanic – transferurile şi predarea presupuşilor terorişti pentru a fi interogaţi sau chiar torturaţi în Libia – şi constatarea că puţine ţări europene au furnizat armament rebelilor suscită resentimente faţă de multe state europene şi de SUA.