Lansare de carte şi spectacol artistic, la ASTRA Dej

Despărţământul „Dr. Teodor Mihali” Dej al ASTRA a fost gazda unei lansări de carte la Cercul Militar, miercuri, 20 iulie, în prezenţa copiilor basarabeni din Ansamblul folcloric „Siret” (satul Sireţi, Raionul Străşeni), aflaţi în tabără la Dej şi care au susţinut, cu acest prilej, un excelent spectacol de cântece patriotice şi folclorice.

Un eveniment emoţionant prin faptul că însuşi autorul volumului lansat, Nicolai Maxim, este originar din Basarabia, fiind unul dintre cei mulţi cărora Imperiul Sovietic le-a furat ţara, copilăria şi identitatea, aruncându-i pe drumul pribegiei.

Manifestarea s-a bucurat de prezenţa primarului Costan Morar, protopopului Ioan Buftea, doamnei Claudia Nestor, preşedinta Despărţământului „Mihai Eminescu” Străşeni al ASTRA, a prietenilor şi familiei autorului cărţii lansate.

Despre autor şi volumul „Spre Polul Vest”, apărut la Editura ASTRA-Dej, patronată de despărţământul dejean al Asociaţiunii, au vorbit Raveca Vlaşin şi subsemnata, prezentarea cărţii fiind completată prin versurile recitate de Dorina Rus, Ioan Dordoi şi Virgil Mârza. Moderator, ec. dr. Radu Gavrilă, preşedintele Astrei dejene.

Nicolai Maxim s-a născut în 21 decembrie 1938, la Tighina, de unde s-a refugiat cu părinţii în România, după cedarea Basarabiei, în 1944. A locuit la Iaşi până în 1972, pentru ca ulterior să se stabilească cu familia la Dej şi, cu toate că de peste 40 de ani trăieşte în Ardeal, el aparţine în continuare Basarabiei şi Moldovei şi îşi închină fruntea „spre harta de la Putna” unde are „chipul întreg” natala sa Tighină.

Nostalgia după viaţa copilăriei, talonată de sentimentul dezrădăcinării definitive („Iubită mamă-ţi mai aduci aminte? / De mic m-ai învăţat cu drumul lung, / Că de l-aş relua, nu îmi ajung / Nici un vagon întreg de-ncălţăminte”) se manifestă constant în poezia lui Nicolai Maxim, iar valoarea unei astfel de expresii poetice va consta în imagini clădite pe temeiul unei sonorităţi aferente conţinutului, asemenea unor „refrene la o flaşnetă, perimate, demodate”.

Versul e smuls dintr-o posibilă sugestie metaforică şi pentru a avea un caracter mai independent şi mai dinamic, e prins în copcile unor verbe la gerunziu (văzând, apăsând, deschizând, sfredelind, adunând etc.), în genere considerate ca prozaice şi discursive. Riguroasă şi frustă, notaţia nu are, totuşi, nimic antipoetic în sine, doar suprapunerea ei, fără cimentul emoţiei, fiind capabilă să dizolve poezia în proză. Din fericire, prezenţa emoţiei îl ridică pe poet peste acest material brut al notaţiei directe: „Şi este-o căsuţă de-un verde simbolic / Şi-n curte-o cuhnie micuţă de vară, / Un petec de iarbă şi-un farmec de ţară / Şi tandre Magnolii de-un mov melancolic”.

Nicolai Maxim scrie versuri de mulţi ani, drumul parcurs de la primele poezii publicate în reviste şi antologii, până la cartea de debut „Călimara cu vorbe” şi la prezentul volum, fiind unul categoric ascendent.

Chiar dacă aria tematică rămâne mereu aceeaşi, tonalitatea discursului liric este de fiecare dată uşor diferit, iar preaplinul de „Vorbe, comoară de viaţă trăită, / Cu iz de horincă şi slană pe pită, / Îndemnuri de bine, cu laude, critici, / Cu vorbe de hâtru trecut prin politici”, în drumul său „Spre Polul Vest” îşi ocupă, cu certitudine, locul cuvenit în sufletul cititorului.

M. Vaida