La Teatrul de Păpuşi PUCK POVESTEA ŞEHEREZADEI

Recenta premieră a Teatrului de Păpuşi PUCK din Cluj-Napoca – basmul teatral POVESTEA ŞEHEREZADEI de Traian Savinescu, cel care semnează regia, scenografia (decor, spaţiu cu nisip, recuzita), alături de tînăra şi talentata Andra Ştefan, coloana sonoră şi light design-ul; asistent de regie Adina Ungur – reprezintă, fără îndoială, un debut de bun augur în noul an şi o continuare a succeselor de public care au marcat stagiunea 2014-2015. Alegerea ca suport dramaturgic a colecţiei de povestiri arabe grupate sub titlul „O mie şi una de nopţi”, cu tot farmecul, insolitul, parfumul exotic ce le însoţeşte, s-a dovedit salutară, regizorul supunînd povestea Şeherezadei şi a regelui Şahriar unei probe a recitirii ingenioase şi atractive şi construind întregul eşafodaj al întîmplărilor din Ali Baba şi cei patruzeci de hoţi cu mijloacele teatrului de animaţie şi ale teatrului de obiecte şi elemente caracteristice acestuia. În distribuţie: Iulia Dinescu, Andra Ştefan – nu doar actriţă, ci şi cea care realizează live desenul în nisip, aşa-numitul „sand-art”, autoare a sculpturii păpuşilor – şi Andreea Bolovan, actriţe tinere, care se manifestă dezinvolt şi convingător, în multiple ipostaze.

Odată cu intrarea în poveste prin visul Şahului Şahriar şi scena cu dansul încărcat de simboluri al şarpelui, asistăm la desfăşurarea trepidantă a evenimentelor din Ali Baba şi cei patruzeci de hoţi: plăsmuire a poveştilor Şeherezadei, Morgana, femeia încăpăţînată ca o cămilă, dar isteaţă şi descurcăreaţă, apare în viaţa lui Ali Baba, cel păgubit de fratele lui Kassim, atunci cînd acesta e deznădăjduit şi lipsit de speranţă. Ghinioanele îi urmăresc, furtuna de nisip prăpădeşte casa, fratele său piere de mîna hoţilor, însă personajul principal are şi norocul de a descoperi secretul „peşterii de lîngă salcîmul din Oaza Habibi”. Curajul, credinţa şi isteţimea roabei Morgana îl vor salva pe Ali. Acompaniată de aroma cafelei făcută la nisip, întocmai ca în cele o mie şi una de nopţi, Şeherezada va spune lui Riar Şah una dintre poveştile ei şi o va face convingător, pentru că altfel, la finele ei, s-ar putea să nu mai ajungă să vadă răsăritul. Şi cum ne aflăm deja în basm, obiectele vor anima povestea într-un decor de consistenţa şi culoarea lemului, a pînzei de sac, a culorilor miserioase ale nopţii şi, nu în ultimul rînd, a nisipului auriu din deşert.

„Textul poveştii nu are nimic concret ca zonă specific geografică, ci mai degrabă ca zonă spirituală, marcată de sunetul tobei, curgerea nisipului, clopoţeiii sau muzica arabă şi ca obiectualitate lemnul, nisipul, frînghia, pînzeturile de diferite feluri, de la sac, in şi pînă la fineţea mătăsii. Spectacolul este unul de animaţie a unor păpuşi mînuite la vedere, iar maniera interpretativă se regăseşte în zona ludicului; din punctul de vedere al naraţiunii, vom vorbi despre teatru în teatru, mai precis, povestea lui Ali Baba prinsă într-o altă poveste, cea a Şeherezadei. Împletirea dintre teatrul de păpuşi şi cel cu obiecte şi actori este un mecanism gîndit în aşa fel încît, ca formulă, ar putea fi începutul unei serii de poveşti arabe, jucate cu alte păpuşi, undeva în zona aceluiaşi spaţiu, cel al nisipului. Spectacolul exploatează poveşti ale lumii orientale, cu mijloace artistice de animaţie precum şi teatrul de obiecte şi elementele specifice lui. Povestea vorbeşte de la sine şi poate începe de la materialitatea deşertului pînă la volatilitatea aromelor, de la textura materialului, la imponderabilitatea cuvintelor, de la concretul obiectelor la sunetul deşertului”, ne-a spus Traian Savinescu.

Spectacolul mizează pe surprize ce vin din puterea de sugestie a jocului şi care-i dau, în acelaşi timp, forţa interactivităţii; începînd de la elementele de decor, recuzită şi jocul actoricesc şi pînă la sugestia libertăţii, propusă de isteaţa roabă lui Şahriar. Să nu uităm nici inspirata coloană sonoră cu muzici arabe, însoţite de ritmica specific orientală a percuţiei live, asigurată de invitatul special, tînărul Dacian Boldor. Basmul teatral al lui Traian Savinescu ne reaminteşte că avem nevoie de poveşti, indiferent de vîrstă şi că e nevoie, din cînd în cînd, de întoarcerea la spiritualitate, la sugestie, vis, iluzie. Curajul, isteţimea, credinţa, loialitatea şi bucuria nu pot aduce decît un final fericit. Avem nevoie de poveşti, pentru tăria exemplului şi, desigur, pentru morala lor. Isteaţa şi frumoasa roabă cunoaşte acest secret şi prin poveştile spuse marelui Şah îi va sugera acestuia decizia finală pe care o va lua într-a o mie şi una noapte. Dar pînă atunci, urmează un şir lung de poveşti. În cea de acum, „Sesam” se deschide pentru cei care o cer, însă determinarea, isteţimea şi generozitatea vor învinge orice uneltiri. Iar dacă basmul se termină cu bine, nu ne rămîne altceva, decît să o ascultăm pe Şeherezada, la Teatrul de Păpuşi „Puck”, spunîndu-ne povestea lui Ali Baba şi a celor patruzeci de hoţi: „Mărite Şah… Nu mai e mult din noapte… basmu-i gata!” Iar cît priveşte lampa, aparent ruginită, ne spune tot Şeherezada: „Nu-i chiar aşa de ruginită… E fermecată!… LAMPA LUI ALADIN!… Pe mîine seară, Mare Şah!

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro