La plecarea Episcopului Eparhial Florentin CRIHĂLMEANU…

„Nu soarele îți va mai sluji ca lumina ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei, ci Cel Etern va fi Lumina ta pe vecie și Dumnezeul tău va fi slava ta” (Isaia LX,l9).

Cine se dedică cu trup și suflet lui Dumnezeu, exprimând viața pură  sau lumina prin Isus, devine Hristos pe pământ, când înțelege și trăiește cu adevărat după legea lui Dumnezeu. Nu este oare măreț  și înălțător să trăiești viața lui Hristos? Nu este oare măreț și înălțător să-ți faci din viața lui Isus un ideal? Nu înlătură ea toate neajunsurile acestei „văi a plângerii” pe care o numim viață?

Urmând această cale, Preasfinția Sa Episcopul Eparhial FLORENTIN CRIHMĂLNEANU, acum când ne despărțim vremelnic, urcă pe Muntele Schimbării la Față. Legea și profețiile omenești dispar. Numai Hristos rămâne triumfător, dar nu însingurat, căci fiecare poate să fie cu El, dacă vrea.

Cum ar putea cineva sa meargă  „în întuneric” mergând mână în mână cu Dumnezeu? Tatăl Ceresc o să-l așeze în lumina faptelor sale, în opera sa făcută cu trudă și renunțări în care va rămâne în veșnicie.

Multe suflete mari în această lume au fost date uitării împreună cu operele lor, care nu aveau zidită în ele jertfa creatorului. Preasfinția Sa Ierarhul Florentin a înțeles și a împlinit învățătura cântată atât de minunat de marele cărturar Tudor Arghezi: „Altarul ca să fie și pietrele să ție / Cer inima și viața zidite-n temelie”. Cu tăgăduire și smerenie și-a zidit inima și viața în temelia Altarului Bisericii ca trup al lui Hristos cel viu, și-a zidit inima și viața la temelia acestei Sfinte Catedrale Greco-Catolice, care va rămâne în acest loc ca un munte de neclintit, ca o piramidă care va uimi ochii oamenilor, operă consolidată prin gânduri și fapte în concordanță cu planurile spirituale binecuvântate.

„Fie ca Templul acesta  să fie calea curată pe care va veni Hristos la voi, strălucitor și glorios. Când Hristos va fi înălțat în unul din voi, acela va face lucruri mai mari decât mine. Dacă veți căuta, așa cum am căutat eu, îl veți afla pe Hristos în voi. Veți înțelege atunci ceea ce am înțeles eu, că suntem frați cu toții. Dacă veți termina ceea ce am început eu și dacă vă veți ruga, va veni ceasul și ziua când Hristos va apărea la fiecare în parte. Doar atunci veți fi înălțați la nivelul conștiinței lui Hristos și în acest sfânt lăcaș îl veți preamări pe Tatăl Ceresc așa cum l-am preamărit și eu”.

„Acum sunt singur cu Tine, Doamne, și cu păcatele și slăbiciunile mele omenești, pe care Te rog, Tată, să le albești cu binecuvântata Ta iertare. Doamne, Dumnezeul meu, Doamne, Dumnezeul meu, Tu nu m-ai părăsit niciodată, așa cum nu îi părăsești pe toți copiii Tăi și îi lași să vină la Tine așa cum fac eu acum. Ei pot vedea viața mea așa cum am trăit-o eu. Trăind-o ei în lumina Ta, rugându-se, ajutându-și semenii, înfrânându-se, făcându-și chip lăuntric din Dumnezeu – Omul Hristos, inelul IUBIRII se va închide și Cerul se va uni cu Pământul”.

Dorel VIȘAN