La Galeria „Mariana Berinde”, Pictorul Adrian Ioan Podoleanu bucură cu experienţa „albului” pictural

 Cu ochii „larg deschişi’’… şi uimiţi am planat peste lumea vălurită, deluroasă, colorată, desenată a acestui cunoscut-necunoscut pictor. Cu rădăcini de familie probabil în Moldova basarabeană, cu un liceu de artă la Cluj (probabil cu profesori ca Andonis Papadopulos sau poate ca Dan Bimbea) şi cu licenţa în pictură la Iaşi… acolo, în atmosfera fabuloasă a unor mari pictori -profesori ca Liviu Suhar, Dan Hatmanu, Corneliu Vasilescu şi, mai ales, a unchiului său, pictorul Adrian Podoleanu, artistul care expune acum pe simezele Galeriei „Mariana Berinde”, s-a format la modul clasic, cultivând idealurile de culoare şi umanitate specifice picturii româneşti. O stare metafizică, de dincolo de timpurile recente, post-moderne, şi chiar post-conceptualiste, o stare care dă aripi şi punţi spre o eternitate a frumosului existenţial. Game cromatice de culori complementare, grizate şi nuanţate spre susţinerea unor centre cromatice, obiectivând un acoperiş sau un zid, o culme a unui deal stâncos şi el, cu substructura decopertată de vibraţiile ierboase ale peisagiştilor de plein air; cu sălcii „en plein vent’’, veghind curgerea unui râu, a unui Siret sau chiar a Istrului prin Delta cu lotci şi lipoveni dunăreni, adică de-ai casei noastre, România. Printre curgerile de sate sau flori pluteşte o insinuare a atmosferei picturale de la Balcik, a satelor dobrogene, a drumurilor şerpuite şi ele. Economia cromatică este susţinută de fineţea nuanţelor de griuri calde sau mai reci, cu starea lor schimbătoare, mişcătoare, prin câteva tuşe mai colorate: orange, galben sau mai închise – sepia, albastru-violaceu, cărbune. Experienţa „albului’’ pictural, a iernilor desenate de griurile unor lemne, case sau ceruri plumbuite mai completează peisajul curgător al expoziţiei Adrian Ioan Podoleanu

Ca om, a zăbovit, pictând desigur vreo zece ani prin Germania, prin Europa, apoi prin Bucureşti (expoziţii personale la Palatul Şuţu, la Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia, 2012-2015, iar în octombrie 2016 cu o ‘„personală’’ de 60 de picturi la Casino din Cluj-Napoca.

Au scris despre pictura sa destui critici de artă, dar autoportretul său şi încă alte portrete din expoziţie ne spun chiar mai multe despre aspiraţiile sale picturale: o sinteză a formei-culoare, un adevăr al emoţiei şi o gravitate autentică de simţire-sentiment pentru cultura interioară a psihismului nostru de acum, de ieri şi, poate, de mâine. Un gând bun cu felicitări pentru pictorul Adrian Ioan Podoleanu, ale cărui lucrări mai pot fi văzute la Galeria „Mariana Berinde” (Calea Dorobanţilor nr. 99-101), zilnic între orele 12-18, până în 12 noiembrie 2016.

Margareta CATRINU