La Colegiul Naţional „Emil Racoviţă” – muncă, performanţă şi răsplată

“Un racoviţist trebuie să învingă, iar nu să se lase învins! Pentru că e încrezător, sigur pe el, puternic şi liber.” („Poveste de licean – 90 de ani de învăţămînt românesc în Colegiul Naţional „Emil Racoviţă”)

Privilegiul de a fi racoviţist nu înseamnă numai frecventarea unui liceu cu dotări de ultimă oră şi cu o atmosferă propice studiului, ci şi multă muncă, performanţă. Abia atunci recompensa e pe măsură. Anul şcolar 2012-2013 a demonstrat încă o dată că prestigiul Colegiului Naţional Emil Racoviţă este meritat şi menţinut de elevii şi profesorii dedicaţi studiului şi efortului de „a învăţa” şi de „a-i învăţa”. Rezultatele obţinute vorbesc de la sine.

Elevii claselor a VIII-a au obţinut rezultate foarte bune la Evaluarea Naţională datorită faptului că s-au pregătit cu perseverenţă şi cu seriozitate pentru acest mare pas în educaţia lor. Media mediilor de admitere a fost 9,54, clasînd Colegiul Naţional Emil Racoviţă pe primul loc în clasamentul judeţean al şcolilor, iar şapte elevi au obţinut media 10.

Examenul de bacalaureat, „umbra” care se apropie din ce în ce mai mult, începînd de la sfîrşitul clasei a XI-a, nu i-a speriat pe elevii colegiului nostru. Promovarea a fost de 100%, iar media notelor noastre este cea mai mare din judeţ: 9,05. Trei elevi au obţinut media generală 10, demonstrînd astfel că după multă muncă urmează rezultate excepţionale.

Performanţa a fost un alt obiectiv urmărit de elevii şi de profesorii acestui colegiu, 54 de elevi participînd la fazele naţionale ale olimpiadelor şcolare şi obţinînd rezultate foarte bune. În consecinţă, într-un clasament cumulat, al rezultatelor la admitere, bacalaureat şi olimpiade, colegiul nostru se clasează pe locul I pe judeţ, respectiv, pe locul IV pe ţară, după Colegiul Naţional Sf. Sava din Bucureşti, Colegiul Naţional Bogdan Petriceicu Haşdeu din Buzău şi Colegiul Naţional de Informatică Tudor Vianu din Bucureşti. Pe lîngă aceste rezultate excepţionale mai pot fi adăugate altele, obţinute la concursuri naţionale, judeţene, la competiţiile naţionale şi internaţionale de debate. Acceptarea absolvenţilor noştri de liceu la universităţi de prestigiu din România şi din străinătate este un alt semn al propriei noastre performanţe.

Munca intelectuală şi perseverentă nu ne-a împiedicat să ne gîndim şi la cei a căror soartă a fost sau este mai dificilă decît a noastră. Elevii de la Racoviţă s-au implicat în fiecare an în multe acţiuni de voluntariat şi proiecte umanitare, răspunzînd întotdeauna cu multă energie solicitărilor asociaţiilor care lucrează în acest domeniu.

Suspansul unui film, fiorii unui spectacol de operă al cărui ecou ne înconjoară, entuziasmul unei piese de teatru şi frumuseţea unei picturi nu sînt diminuate de munca intelectuală pe care o depunem constant, din contră, acestea ne fac să înţelegem mai bine complexitatea, mesajele şi simbolurile ascunse în artă.

Munca şi implicarea au atras şi recompense pe măsură. Ca urmare, olimpicii şcolii şi cei care au obţinut media cea mai mare în fiecare clasă, adică premiul întîi, au primit din partea şcolii şi a comitetului de părinţi o excursie gratuită la Lago di Garda, în Italia, devenită, de altfel, o tradiţie în liceul nostru, începînd cu 1994. Ea s-a desfăşurat pe parcursul a şase zile. Emoţii, aşteptare, exces de energie, nerăbdare şi, în sfîrşit, excursia care a depăşit aşteptările tuturor. Itinerariul acesteia a fost: Maribor-Bussolengo-Sirmione-Malcesine-Rive del Garda-Lazise-Mantova-Verona-Trieste-Ljublijana. Grupul a fost format din 51 de elevi, 3 profesori însoţitori şi echipajul agenţiei de turism Itar. Pe toată durata excursiei am fost însoţiţi de soarele torid al frumoasei Italii. Istoria ne-a fost alături la fiecare pas, revelîndu-ne „bucăţi” din perioada Renaşterii, din arhitectura gotică şi barocă. Am fost copleşiţi de frumuseţea piaţetelor italiene, a peisajelor urbane şi naturale deopotrivă, de cantităţile impresionante de marmură, de piatră sculptată, de pînză pictată şi de sticlă colorată. Ne-am îmbogăţit din punct de vedere cultural, văzînd multe oraşe şi locuri cu semnificaţie istorică. Ne-am oprit pentru prima dată în Slovenia, în oraşul Maribor, asupra căruia veghează, din vîrful unei coloane, Fecioara Sfîntă. Norii ameninţători de pe cer ne făceau să ne gîndim dacă hainele pe care le-am împachetat vor fi destul de groase pentru a ne ţine de cald.

Primul oraş italian care ne-a găzduit a fost Mantova. Pe lîngă valul de căldură care ne-a lovit brusc şi care ne-a spulberat orice îngrijorare legată de posibilitatea unor temperaturi scăzute, am fost profund impresionaţi de modul în care vechiul şi noul, dar şi epocile de tranziţie se îmbină în acest oraş superb. Plimbîndu-ne pe străduţe înguste, am vizitat Palatul Dreptăţii, Rotonda di Mantova, Domul, Palatul Dogelui şi Catedrala Sfîntului Sînge. În dimineaţa următoare, cu noi forţe, am pornit spre Verona. Am intrat în universul de creaţie al lui Shakespeare sub balconul Julietei şi pe străduţele care despart pieţele largi şi bogat ornamentate ale Veronei. Căldura şi lumina se reflectau pe pavajul străzilor şi pe faţadele clădirilor într-un spectacol de calde culori. Am plecat din căldura înăbuşitoare a Veronei înspre hotel, pentru că în ziua următoare vizitam malul lacului Garda. Oraşele Riva del Garda şi Lazise au un aer de coastă mediteraneană, deşi nu sînt înconjurate de ape sărate, ci de un lac a cărui culoare variază de la turcoazul intens, în lumina soarelui, la albastrul adînc, atunci cînd acesta apune. Am privit, spre seară, cum obloanele colorate se închid, rînd pe rînd, şi am fost nevoiţi să plecăm.

Entuziasmul nostru şi-a atins punctul maxim în dimineaţa următoare, cînd urma să plecăm spre Gardaland, cel mai mare parc de distracţii din Italia. Rollercoasterele hipnotizante, adrenalina, glumele şi sucurile au fost principalele motive pentru care ziua de relaxare a fost extrem de plăcută pentru toţi cei care au hotărît să se distreze în parc. Astfel, după o zi de distracţii şi nebunie am pornit spre casă, fără să uităm de cele cîteva obiective pe care le mai aveam de vizitat pe drum: reşedinţa Miramare cu grădinile ei exotice, oraşele Trieste şi Ljublijana. Epuizaţi, dar fericiţi şi mîndri de cunoştinţele pe care le-am acumulat în această excursie, ne uitam pe geamul autocarului care înghiţea kilometri mult prea repede, apropiindu-se de Cluj. Această recompensă deosebită a fost asigurată de conducerea şcolii împreună cu comitetul de părinţi, iar ea îi face pe elevii Colegiului Naţional Emil Racoviţă să-şi dorească în continuare să fie cei mai buni, cei mai harnici, cei mai performanţi.

CRONICAR RACOVIŢIST