Justiţie chioară

RADU VIDA

Între specialişti şi bobor, ştiinţa dreptului prezintă clivaje, inexplicabile „logic” pentru cel din urmă. Neîndoielnic, lumea juriştilor este una specială, iar dreptatea clamată de unii nu se potriveşte întotdeauna cu verdictele din sălile de judecată. Şi asta nu numai pentru că, vezi doamne, toţi sîntem oameni, ci pentru că meseria asta are reguli, constrîngeri şi momente de mare lejeritate, care pun în încurcătură simţul comun. Ab origine, legiuitorul  a aplicat doctrina şi a îmbunătăţit jurisprudenţa, adaptînd totul momentului istoric dat. De la romani încoace, sistemul gîndirii juridice a fost mereu actualizat, fiind reflectarea momentul social trăit.

Aşadar, în acest editorial, nu ne substituim judecătorilor, avocaţilor şi procurorilor. Nici măcar celor care, în varii circumstanţe, au acumulat cunoştinţe juridice sistematice, fără a intra în sistem şi fără a practica dreptul. Vreau doar să atragem atenţia, asupra modalităţii de percepţie a unor hotărîri, nu doar controversate (repet: din punctul de vedere al profanului), ci şi arătate cu degetul de foruri internaţionale competente. Şi, tot pentru început, ţin să precizeze, că demersul nu se referă la dorinţa mea sau a unor semeni oarecare de a-i vedea pe unii sau pe alţii după gratii. Şi nici nu aş vrea să se interpreteze că ne substituim unui gen de personaj „ştie tot”. Nu! Nu ştim. Şi, mai corect, nu ştiu. Dar… nici orb nu sînt!

Dinel Staicu, spre exemplu, a fost, la un moment dat, personaj. Nelipsit de pe micul ecran, lumea „afaceriştilor” controversaţi şi, pînă la urmă, dovediţi (am crezut noi) că au pungăşit. S-a asociat în vederea derulării unor matrapazlîcuri de mare… respiraţie. A negat. S-a răţoit. A înveninat. A fugit, în străinătăţuri, pentru că „laţul s-a strîns”. Şi bani avea, dintr-un tun de 187.321.734.400 lei vechi. Combinaţii, permutări şi aranjamente, în stilul românesc de după balamucul din ’89, cînd a prins glas o tagmă ce ar fi făcut… onoare articolului din vechiul Cod, care vorbea, cu asprime, de subminarea economiei naţionale.
7 ani!

Atîta a primit Dinel Staicu, brusc transformat în Nuţu-BIR ( de la Banca Internaţională a Religiilor, pe care a devalizat-o cu alţi convivi). Justiţia, tribunalele de tot felul ne-au lăsat să înţelegem că omul şi părtaşii au distrus şi TransGaz, şi SIF Oltenia. Că au deturnat. Au minţit. Au… sau a… Numai rele! Şi după ce a primit (doar, zic eu şi alţii mulţi ca mine) doar 7 ani… iată, zilele trecute Curtea de Apel Bucureşti l-a găsit nevinovat. Nu tu complicitate, nu tu abuz, nu tu… nimic! Autoritatea de lucru judecat… Tare! Nici Staicu Nuţu nu-i de vină, dar nici judecătorii, care, zic noile date, l-au făcut de cacao… Aşa se va întîmpla şi cu Gipsy-Gypsanu (Ionuţ Adrian  Tănăsoaie, care a ucis un baschetbalist american la Giurgiu şi a primit… 5 ani). Va fi băiat bun şi, într-un an-doi, poate s-o ia de la capăt.

În altă ordine de idei, şi pe alte meleaguri (Spania), un conaţional, care a organizat o reţea de proxeneţi a primit 30 de ani puşcărie grea. Cu executare. Iar peste Ocean (Oklahoma), o femeie care şi-a ucis bărbatul (şi amantul ei) a fost condamnată la moarte. Scurt.

Doctus orator – zicea Cicero. N-a aflat nici el cît de deştept trebuie să fii pentru a depăşi retorica simţului comun! Oricum, pentru a fi înţeleşi de alţii, trebuie să vedem de un… numitor comun. Cel puţin cu marea familie a europenilor…