Juan Carlos şi răzbunarea elefantului

La Stampa

Regele Spaniei, Juan Carlos de Bourbon, şi-a acordat o partidă de vînătoare în Botswana, în sudul Africii. S-a lăsat fotografiat în chip de Hemingway din cartea de non-ficţiune a acestuia “Green Hills of Africa”, îmbrăţişînd cu mîndrie carabina. Alături de el se afla o femeie cu 30 de ani mai tînără, iar în spate carcasa unui elefant enorm, magnific, care ar fi meritat prim-planul, fiind unul din acele cazuri în care specia animală pare să o depăşească pe cea umană.

Ei bine, vîrstnicul rege a coborît din jeep şi şi-a fracturat un şold. Nu a fost suficient ghinionul accidentului, safariul care trebuia să rămînă secret a devenit de domeniul public.

Nimeni dintre cei care cunosc înclinaţiile de “donjuan” ale monarhului spaniol nu a fost uimit de însoţitoarea sa, care ar fi amanta en titre. În niciun caz regina Sofia, care a suferit mereu în tăcere exuberanţa erotică a lui Juan Carlos, chiar dacă persoane bine informate au cronometrat la 24 de minute timpul acordat vizitării soţului ei la spital.

WWF Spania, al cărui preşedinte de onoare este Juan Carlos, a protestat, desigur, dar a explodat mai ales indignarea în rîndul cetăţenilor. Spaniolii, profund afectaţi de criză, cu un şomaj de 23,6%, cel mai mare din Europa, nu pot accepta cu inima uşoară că regele cheltuieşte mii de euro pe zi pentru distracţiile sale. Cu atît mai mult cu cît se afla deja sub observaţie în urma scandalului declanşat de ginerele său, în proces pentru deturnări “elefantine” de bani publici.

Juan Carlos a urcat pe tron în 1975, desemnat ca succesor de dictatorul Franco, după moartea lui. A şters această pată originară cu simpatia umană, abilitatea recunoscută în alegerea consilierilor, dar mai ales opunîndu-se cu perspicacitate loviturii de stat reacţionare a colonelului Tejero şi favorizînd o tranziţie lină a ţării spre democraţie. Acesta a fost capitalul său, care astăzi riscă să fie compromis de poveşti legate de bani şi comportamente iresponsabile. Chiar ziarele filomonarhice vorbesc deschis despre o posibilă abdicare.