Jigniri

RADU VIDA

Verba… volans. Dar, uneori, sau de cele mai multe ori, doare. Rău! Şi, chiar dacă… zboară, produce consecinţe dintre cele mai puţin previzibile. Din cauza unor vorbe grele s-a ajuns la certuri definitive, vătămări grave, omoruri… Înjurătura derutează, inflamează şi, pe mulţi dintre noi, ne face să ne pierdem uzul raţiunii.

Nemţii, care n-au înjurături savuroase, se joacă cîteodată cu „focul”. Şi, mai ales în trafic, ridică degetul  arătător către „partenerul” de drum. Discret. Şi cu multă precauţiune. Pentru că, la ei, funcţionează din plin, turnătoria. Iar un denunţ la Poliţie înseamnă amendă contravenţională serioasă. E însă – să recunoaştem – o copilărie pe lîngă înjurăturile „cu zaft”, proferate în partea noastră de lume. Românii, ungurii, cehii – toţi sînt renumiţi pentru combinaţiile savuroase ale limbajului colorat şi, jignitor, totodată. Nouă, spre exemplu, ni se pare o copilărie spaniolescul „me cago en la leche”, dar acolo unde sîngele fierbe la alte temperaturi, efectul poate fi dezastruos. Şi italienii practică frîngerea antebraţului cu pumnul bine strîns şi completează gestul, în funcţie de împrejurări, cu pitoreşti aserţiuni verbale, savurate, de la un anumit nivel de cultură în… jos, cu intensitate maximă. Popoarele nordice au mai puţine combinaţii verbale jignitoare, dar…

Ne oprim aici. Şi facem remarca că primarul socialist al  Bruxelles-ului s-a luptat, a dat mîna cu Parchetul şi a reuşit. Să treacă o lege în care sînt pedepsite injuriile din spaţiul public. Între 75 şi 250 de euro! Atîta vor plăti cei prinşi cu… înjurătura-n gură. Ori cei ce cadorisesc cu adjective ce lezează fiinţa.

Zice că poliţiştii Capitalei europene nu prea erau motivaţi să umble după aşa ceva. Nici măcar furturile banale, făr’ de lovituri nu erau băgate în seamă. Aşa că s-a legiferat ca inspectorii Primăriei să vegheze. Şi să-i ardă pe cei care recurg la „orice fel de insultă, cu caracter sexual, rasist, homofob sau de alt gen”. Tare! Nu facem analiză pe text, dar e bine de ştiut ce-i aia „homofob” şi „de alt gen”. Pentru că, dincolo de intenţia civilizatoare, Primăria are de gînd să adune bani serioşi din asemenea amenzi. Cu atît mai mult, cu cît în buricul Europei trăiesc oameni de diferite culturi, cu tot atîtea apucături, rămase din ancestral şi îmbogăţite de intuiţia şi fantezia vremurilor moderne.

Recunosc că savuram această ştire, cînd gîndul mi-a fugit la Preşedintele nost’. Ce le mai are el cu „găozar”, ”ţigancă împuţită” şi alte asemenea. Are însă o scuză. Le-o fi învăţat acolo, prin cele porturi evropene, sau la mai subţiaţii domni de la Anvers!

S-a născut în  spaţiul public şi un alt preşedinte. Personaj de ţinută, cu cravată şi baston, cînd nu-i la papion. Nu-l facem noi vedetă. Aşa că-i spunem şi noi, cum îi spune mămica lui: Adrian. Greutatea numelui vine de la Papahagi, tatăl ş-apoi fiul, cu şcoli înalte pe la Sorbona. A mai zis el odată ceva despre „ciumpalaci”. Dar s-a uitat. Acu’, că-i preşedinte de formaţiune topită prin contopire cu alianţa de centru dreapta (Fundaţia Creştin-Democrată + PDL+PNŢCD +…), aşa-zisul domn a catalogat pe cei 7,5 milioane de români care au votat pentru demiterea celuilalt preşedinte, marinar, drept „borfaşi”. Nu cred că intră sub incidenţa legilor de la Bruxelles, dar s-ar putea să i se răspundă cu partea cealaltă a monezii: fie el şi aliaţii lui de-a dreapta vor fi trecuţi cu vedera la viitoarele alegeri, fie să-l întrebe cineva din mulţime despre educaţia pe care i-a dat-o ilustra familie…