Israelul – îngrijorat de “iarna arabă”

El Mundo

Conducerea politică şi cea militară a Israelului menţin reuniuni intense pentru a evalua care este direcţia spre care se îndreaptă Egiptul, vecinul şi aliatul său (de la acordurile de pace din 1979 cu preşedintele Anwar Sadat şi pînă la Hosni Mubarak), sub premisa că “primăvara arabă s-ar putea transforma în iarna radicală arabă”.

Netanyahu preferă deocamdată să nu facă declaraţii publice privind ultimele evenimente din Egipt şi influenţa lor asupra Israelului, dar ministrul apărării şi deputat laburist Benjamin Ben Eliezer este mai tranşant: “Egiptul, ţara pe care o cunosc de 20 de ani, nu va fi stabilă, cel puţin minimum cinci ani. Trebuie să fim conştienţi în faţa posibilităţii unei confruntări cu Israelul”. Totuşi, MAE israelian a primit în ultimele zile mesaje “liniştitoare” de la Cairo. “Egiptul este angajat ferm să garanteze acordurile de pace, iar situaţia nu va influenţa relaţiile bilaterale”.

“Nu trebuie să intrăm în panică, dar este indubitabil că intrăm într-o fază de incertitudine” , au declarat surse israeliene ziarului Yediot Aharonot. Majoritatea analiştilor împărtăşesc această temere: un Egipt dominat de curentele islamiste cu mişcarea Fraţii Musulmani în frunte. În declaraţii acordate postului de radio militar, ministrul adjunct al apărării, Matan Vilnai, a avertizat că, “situaţia pe care o vedem acolo este foarte sensibilă şi îngrijorătoare”.

Israelul a fost şi rămîne una din ţările cele mai sceptice în faţa revoluţiilor şi protestelor reunite sub denumirea Primăvara Arabă. Într-o declaraţie pe care ulterior a fost nevoit să o nuanţeze, şeful apărării civile, generalul Eyal Eisenberg, a avertizat în septembrie: “Pare o Primăvară Arabă, dar poate fi şi iarna fundamentalismului islamic (…) Ceea ce ne duce la concluzia că în acest proces cu termen lung să crească şi probabilitatea unui război total”.

Fostul ministru de externe, conservatorul Moshe Arens, rezuma într-un articol, publicat de Haaretz, ceea ce mulţi israelieni se tem: “Căderea dictatorilor arabi era inevitabilă, la fel cum va fi inevitabilă şi o lungă Iarnă Arabă”. Serviciile secrete israeliene urmăresc cu mare atenţie şi evenimentele din Siria. Ministrul apărării, Ehud Barak, anticipează o cădere a preşedintelui Bashar Asad: “Pentru mine este clar că ceea ce s-a întîmplat cu Gaddafi şi cu Saddam Hussein i s-ar putea întîmpla acum dictatorului Assad”.

Pe de-o parte, israelienii au încredere că sfîrşitul regimului sirian va da o grea lovitură sponsorului său, Iranul, şi va slăbi conexiunea cu gruparea şiită Hezbollah. Pe de altă parte, există însă preocupare pentru “ziua de după” şi un posibil vid de putere în Siria, care ar influenţa mai devreme sau mai tîrziu frontiera lor comună.