Ipocrizii

RADU VIDA

În celălalt capăt al continentului, continuă denigrările la adresa poporului nostru. Amestecînd (intenţionat şi cu bună ştiinţă) etniile care participă la „invazia” supuşilor Majestăţii Sale, ziarele, instituţiile publice şi oamenii politici se luptă, în fiecare clipă, cu donqijotismele morilor de vînt ale românilor (şi bulgarilor, desigur).

Am mai scris despre subiect. Au apărut însă elemente noi, care descalifică nu numai ideea de UE, dar şi elementarele prevederi ale Drepturilor omului. Nu e vorba, desigur, de mici înţepături, nici de denigrări gen Top Gear sau cuvîntări sterile ale unor politicieni în căutare de capital pentru alegeri. E vorba de instituţionalizarea urii, de instigare a unora împotriva altora şi, chiar, de „măsuri preventive” pentru o eventuală „invazie” a românilor, după ce se instituie perioada liberei circulaţii în Insulă.

Este stupefiant cum s-au pus tunurile pe oameni nevinovaţi, care, pînă acum, n-au făcut nimic. Doar pentru că oareşce ţigani le-au făcut coafura, punînd pe bigudiuri întreg aerul înţepat de majordomi înnăscuţi, nesocotirea directivelor UE şi instigarea făţişă la ura de rasă au atins cote bizare în GB. Nu este culmea preocupărilor într-o direcţie contrară perceptelor secolului XXI, dar ameninţarea cu CIP-uri speciale pentru români şi limitarea drastică a ajutoarelor şi locuinţelor sociale mîzgăleşte şi mai tare imaginea Marii Britanii, ţara unde s-a născut adevăratul parlamentarism, iar democraţia şi drepturile omului au căpătat valenţele înalte ale zilelor noastre.

Am analizat cu altă ocazie motivaţia comportamentului britanic vizavi de cestiune. Nu revenim. E nevoie însă de sublinierea cinismului unor acţiuni concertate, care pot duce, pe drumul cel mai scurt, la ură de rasă. Dincolo de acest pericol, se află, neîndoielnic, ipocrizia demersului. Pe de o parte,  oficialităţile britanice instigă împotriva imigraţiei oamenilor simpli, ba restrînge, pe cît posibil, şi libera circulaţie a unor grupuri dinspre Estul european către Marea Britanie. Pe de altă parte, sînt nenumărate acţiunile de atragere a capacităţilor intelectuale din această parte a lumii. Autorităţile engleze închid ochii la manevrele companiilor multinaţionale de a atrage tineri cu înaltă calificare în domenii de mare căutare pe piaţa muncii. Medicii cu experienţă, asistentele şi infirmierele, inginerii, arhitecţii, lucrătorii în telecomunicaţii, IT, sînt momiţi cu „mărunţişuri” (casă, drept de muncă, servici şi un salariu mai bun decît în România). Nici nu ne mai supără atît faptul că îi iau pe gratis, avînd pregătirea şi practica gata făcute, fără ca ei, britanicii, să fi cheltuit un ban cu formarea forţei de muncă. Mai gravă e discriminarea, diferenţierea făţişă între cei cu IQ mai mult sau mai puţin modelat. Chiar zilele acestea şi-a anunţat prezenţa în ţara noastră una dintre cele mai mari firme de recrutare a forţei de muncă. Care firmă  a declarat, cu nonşalanţă, cu oferă „viaţă de vis” pentru medici, ingineri…

Dacă adăugăm la toate acestea ofertele „gratuite” de şcolarizare, pe diferite niveluri, avem imaginea devastatoare a imposibilităţii ţării noastre de a se opune fenomenului de disipare a inteligenţei naţionale. Pe banii părinţilor, care trudesc în România, tinerii cei mai dotaţi învaţă în licee şi facultăţi din Marea Britanie.

Nu ştiu dacă mai avem puterea să le dăm un pumn în nas acestor indivizi. Nu neapărat în sensul opririi „scurgerilor de creiere”,  şi nici de stopare a imigraţiei celor năcăjiţi.  Ci, mai degrabă, de corecţie împotriva jalnicei discriminări practicate fără ruşine.