Iohannis face “bine”…

Ilie CĂLIAN

Ce face noul nostru preşedinte, Klaus Iohannis? Face “bine”. De altfel, el a fost ales nu pentru că ar fi propus ceva anume, ci pentru că, la fel ca orice bun român, la întrebarea “Ce faci?”, care presupune că răspunzi cu un substantiv, el a răspuns cu un adverb – adică, ocolind răspunsul concret. Putem presupune că, fiind candidat al fuzionatului “nou” PNL, rezultat din PDL şi “vechiul” PNL, urma să facă ceea ce îşi propunea programul noului partid. Numai că, la vremea aceea, “noul” PNL nu avea program: şi-l face acum. Aşadar, ocolirea, de către Iohannis, a răspunsului concret a fost, pînă la urmă, un semn de recunoaştere că încă nu ştia/e ce trebuie să facă. Acesta pare a fi şi motivul pentru care – pe urmele lui Băsescu – se repede la Guvernul în funcţie, instalat conform majorităţii parlamentare, sperînd în înlocuirea lui cu unul al “noului” PNL.

Pe de altă parte, n-ar fi exclus ca insistenţa cu care Iohannis se bagă-n ciorba partidelor – respectiv, ar vrea să schimbe guvernul, deşi nu-i treaba lui, ci a Parlamentului – să nu fie altceva decît un fel de a “trage de timp”. Adică, el este presat şi dinspre ai săi, şi dinspre SUA, şi dinspre UE să “ia măsuri” în cîteva chestiuni sensibile şi în care n-ar fi cazul multor dezbateri publice: ar fi mai bine ca el să cadă la înţelegere cu şefii partidelor parlamentare, iar aceştia să-şi instruiască şefii grupurilor parlamentare ca, la rîndul lor, să-şi disciplineze colegii şi să-i determine să voteze fără discuţii substanţiale anumite legi.

Că, în privinţa alocării de 2% pentru apărare, sistemul a funcţionat – asta era de aşteptat, întrucît niciun partid nu-şi pune problema să spună NU! Pe de o parte, fiindcă asta cer SUA, NATO şi UE. Pe de alta, pentru că unii consideră că este ncesar. Dar nu trebuie exclus nici calculul strict politicianist. Anume, că, pe fondul isteriei generale referitoare la posibilitatea ca Rusia să devină mai agresivă – adică să se mai întindă către noi (şi Republica Moldova) -, “dă bine”, ca dovadă de patriotism, să ceri întărirea forţelor armate.

Pentru miercuri, preşedintele şi-a propus să discute priorităţile legislative ale următoarei sesiuni parlamentare, după cum zice Administraţia Prezidenţială. Asta n-o prea înţeleg, Am deschis Constituţia, iar acolo n-am aflat, în legătură cu relaţia preşedintelui cu Parlamentul, decît că “Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme ale naţiunii” (art. 88). Am mai aflat, tot din Constituţie (art. 86 şi 87), că preşedintele “poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită”, ba chiar poate participa la unele şedinţe ale Guvernului şi, dacă o face, chiar prezidează acele şedinţe, “în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului ministru, în alte situaţii”. După cum se vede, nu există în Constituţie un text care să spună deschis că preşedintele se consultă cu partidele parlamentare în privinţa “priorităţilor legislative” ale Parlamentului. Este adevărat, art. 80 spune că “Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”. În baza acestui articol şi înţelegînd că partidele fac parte din societate, iar Parlamentul este una dintre puterile statului, se poate accepta ca, pentru a-şi exercita “funcţia de mediere”, preşedintele să aibă asemenea consultări – că, de unul singur, la Cotroceni, n-ar avea cum să “medieze”.

Şi, în realitate, decît să dezbine – cu virtuozitatea fostului preşedinte -, mai bine să medieze şi să obţină consensul în probleme de mare interes. Desigur, sînt de interes major şi votul în străinătate, şi finanţarea campaniilor electorale ale partidelor, şi accelerarea procedurilor privind ridicarea imunităţii parlamentare – dar şi celebrele legi Big Brother, care ar putea limita drepturile cetăţenilor asupra secretului corespondenţei de orice fel, inclusiv al convorbirilor telefonice sau “ambientale”. Dar aştept ca preşedintele Iohannis – dacă tot e hotărît să “medieze” – să se implice şi în proiectele abandonate de fostul său şef de partid, referitoare la reformarea Constituţiei, descentralizare şi regionalizare.