Ioan Toşa, Şoimii Carpaţilor

Cercetător timp de o viaţă la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Ioan Toşa şi-a dedicat o parte din preocupările sale ştiinţifice descifrării istoriei şi constituirii formaţiei Şoimii Carpaţilor, ca instituţie destinată educării fizice şi culturale a tineretului şcolar. Iniţiativa a venit din partea preşedintelui Astrei, Iuliu Moldovan, în septembrie 1926, deci acum 90 de ani, cînd el a susţinut necesitatea înfiinţării unei Secţii de educaţie fizică şi morală, căreia i s-a dat curs doar în 1928, cînd în realizarea ei s-a implicat şi profesorul Iuliu Haţieganu, care, împreună cu At. Popa, au redactat şi statutele. Acestea au fost înscrise la Tribunal la 9 noiembrie 1928, sub denumirea „Şoimii Carpaţilor”, după modelul reprezentat de mişcarea sokolilor cehoslovaci. În anii care au urmat, Secţia medicală a Astrei a ţinut 177 de conferinţe şi a purces la recrutarea tinerilor care să fie înscrişi în noua formă de activitate. A fost ales şi comitetul de conducere şi s-a stabilit un program de instruire, prima ieşire în public avînd loc la 10 mai 1930, an în care aceştia au participat şi la serbările aniversare ale Universităţii din Cluj. Anul acesta a adus şi alegerea unui Comitet de conducere precum şi funcţiile de îndrumare specifice. Sub conducerea lui, numărul celor înscrişi a crescut la 1000 de membri, care cuprindeau deopotrivă secţii de bărbaţi şi secţii de femei, iar pentru pregătire s-a amenajat şi o Arenă Sportivă. An de an organizaţiile şoimilor au căpătat vizibilitate într-o mulţime de sate din jurul Clujului, unde acestea s-au bucurat şi de Cercul de Studii „Gînd românesc”, care, în 1933, au prezentat o mărturisire de credinţă cu valoare de proiect. Au început să se organizeze Şoimiade, iar impactul acestora asupra bunului mers al vieţii culturale a satelor, prin înfiinţarea de biblioteci şi ridicarea de case culturale, a fost impresionant. Participarea lor la sărbătoririle sokolilor la Praga, la serbările de la Teatrul Naţional din Cluj, la festivităţile adunărilor generale, la cele ale Restauraţiei de la Bucureşti, la Ziua Astrei a transfomat Şoimii Carpaţilor într-o organizaţie foarte respectată şi admirată. Ea s-a impus repede alături de Straja Ţării şi Cercetăşie ca una din organizaţiile cele mai active în transformarea culturală a satului românesc interbelic, prin implicarea în această muncă a unor profesori universitari şi intelectuali de marcă antrenaţi în susţinerea de conferinţe şi ţinerea unor cursuri de specialitate (ţesături, împletituri, dansuri naţionale, cusături, culegerea muzicii naţionale etc.), încît numărul şoimilor din judeţele Cluj, Mureş, Satu Mare, Alba, Sălaj, Someş şi Hunedoara a ajuns la 16.000 de membri. O impresie deosebită a făcut participarea lor la Praga în iulie 1938, despre care Ion Breazu a scris celebrul articol Şoimii Carpaţilor la serbările sokolilor de la Praga. Cartea dezvăluie apoi programul pregătit de aceştia pentru adunarea generală a Astrei din 1939, care ar fi urmat să se ţină la Cluj, dar a fost amînată. În schimb, din ianuarie 1938 a început să apară la Cluj revista „Şoimii Carpaţilor” cu o regularitate de 4 numere pe an, al cărei Cuvînt înainte a fost scris de Iuliu Haţieganu, iar printre colaboratori s-au numărat Ion Chinezu, Ion Agârbiceanu,Valeriu Puşcariu, T. Spârchez, L. Daniello etc. Anul 1940 a fost ultimul în care s-au mai organizat acţiuni, Diktatul de la Viena zădărnicind orice tip de activitate al acesteia. Cei peste zece ani în care a activat, organizaţia a catalizat în jurul ei nu numai tineri, băieţi şi fete, dar şi numeroşi ţărani şi meseriaşi de la oraş, care au făcut din practicarea ţelurilor Astrei şi ale Şoimilor una din preocupările lor fundamentale, însemnînd perfecţionare, sănătate morală şi fizică, altruism, muncă în folosul colectivităţii. „A fi şoim va rămînea pentru ei cel mai mare titlu de mîndrie românească”, sublinia un articol din revista „Transilvania”, iar meritul de a ne fi adus în atenţie această formă de exprimare a dragostei de ţară îi revine în întregime autorului acestei cărţi demne de o lectură pasionantă.

Mircea POPA