Involuţia valorilor

RADU VIDA

Se vorbeşte tot mai mult de acest concept: ineptocraţia.  Sociologii de peste Ocean s-au plictisit de el. Iar europenii se învîrt în jurul cozii, recunoscînd că simptomele sînt aceleaşi, chiar dacă denumirea ştiinţifică nu acoperă fenomenul.
În principal, este vorba despre o mai slabă posibilitate a generaţiilor actuale de a face faţă provocărilor lumii în care trăiesc.  Cu tot avansul ştiinţei, cu tot accesul la informaţie, cu toată experienţa acumulată de omenire. Lucrurile  – mă rog, unele dintre ele – se află în regres. Vizibil.

Dintre multiplele aspecte ale ineptocraţiei am ales efectele pe care le-a produs revoluţia sexuală. Nu de alta, dar subiectul e… fierbinte, iar fenomenul XXX a cotropit lumea. Înlocuind decenţa, respectul faţă de sine şi semeni,  pudoarea, bunul simţ. Şi cîte şi mai cîte! Nu putem însă generaliza şi nu putem arunca toată vina doar pe generaţia actuală (înglobată de unii în americanul guyland – adolescenţi fără viziune, necăsătoriţi, dependenţi de pornografie, incapabili de a menţine un loc de muncă stabil şi de a cîştiga un salariu decent).

Revoluţia tacită a sexelor a dus la abandonarea castităţii, monogamie, refuzul căsătoriei naturale. Dar n-a lăsat locul gol. L-a acoperit cu concubinajul şi consecinţa sa: creşterea copiilor ilegitimi.

Un punct bun al revoluţiei sexuale l-a reprezentat recunoaşterea deschisă a existenţei homosexualismului. A drepturilor şi nevoilor acestora. Şi, cu toată opoziţia conservatorismului, faptul a fost unul benefic. Numai că, vedeţi dumneavoastră, susţinătorii ineptocraţiei nu ezită să arate cu degetul spre inflaţia de drepturi şi penuria de obligaţii.  În acest contex, drepturile  au întrecut mult obligaţiile la decenţă, posibilitatea de a arăta şi neajunsurile fenomenului. Minoritatea sexuală a acoperit spaţiul discursului public şi orice referire la ea este sortită eşecului. Agenţiile de discriminare sînt înfiinţate tocmai pentru a da dreptate unanimă acestor minorităţi şi de a condamna părerea majorităţii. Că-i bine, că-i rău, opiniile majorităţii normale (asta nu înseamnă că minoritatea este bolnavă, doar că e altfel!) sînt fie ignorate, fie neglijate. Şi, cu toată aderenţa la viaţa religioasă, care propovăduieşte una şi face, de multe ori, alta, Occidentul alunecă din ce în ce mai mult spre hotărîri discutabile. În numele drepturilor omului se acceptă căsătoria între sexe, adopţia de copii în familii monoparentale sau de acelaşi sex. Iar consecinţele (deloc favorabile unui demers uman acceptabil) au şi început să apară.

Nu cred că modelul extrem al Belgiei şi Olandei de a permite, legal, schimbarea de sex biologic al adolescentului, fără măcar consultarea părinţilor, este de urmat. După cum am convingerea că asaltul deviant trebuie oprit şi poate fi oprit doar de către alegători. Veţi spune că-i o contradicţie cu ceea ce am afirmat în alte editoriale, cum că alegătorul nu are maturitatea necesară unui vot cu deplin discernămînt. Dar această entitate… colectivă este cea care păstrează cel mai bine noţiunea de decenţă, respectul faţă de existenţa firească, recunoscînd, în acelaşi timp, şi nevoia… altora de a exista. Tocmai de aceea, stoparea accederii la funcţii de unde se pot face prozeliţi, încurajări şi legi. Recentul caz Remus Cernea arată clar că un parlamentar n-ar putea să facă ce vrea, dacă alegătorul i-ar fi dat un mandat clar, delegîndu-i puterea pentru a-i susţine interesele. Şi nu contrariile lui. Nu declaraţiile belicoase, nici incriminările politicianiste rezolvă problema. Ci o atenţie mărită în ceea ce priveşte educaţia sănătoasă, fixarea locului celor care au orientări de altă natură şi vigilenţa electorală. Altfel, involuţia valorilor îşi va extinde tentaculele, iar generaţiile inepte îşi vor întări influenţa. În  defavoarea unei existenţe care a adus specia la actualul stadiu de dezvoltare.