ÎNVIEREA

în preajma Paştelui în Cerna parcă izvora lumină
părul din spatele casei izbucnea şi el în floare
în casa noastră mirosea a vanilie şi scorţişoară
iar mama-mbujorată îşi închina pîinea la soare

salcîmii făceau de strajă la drum înflorind peste noapte
eu şi Mariuţa ne înnoiam cu malagambe şi sandale
pe furiş intram pe rînd ademeniţi de mirosuri în odaie
acolo unde mama ascundea oale ticsite peste oale

în nopţile albe cu denii femeile cîntau plîngînd
şi lacrimile lor aduceau dimineaţa-n altar
iar eu mă rugam dacă tot vine Învierea în Cerna
să-l învie atunci şi pe tata dar mă rugam în zadar

în Duminica Mare oamenii şi copacii coborau la slujbă
era ca o revărsare de parfum vindecător de răni rare
primenit treceam pe sub masa cu flori şi-l întîlneam pe tata
şi-mpreună sorbeam din graal vinul prin lumînare

Dumitru CERNA

(din volumul RĂSCOLITORUL.
Poeme paiduşcă,
Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2015)